VASÁL, -Ă, vasali, -e, s.m. şi f. (În evul mediu, în apusul Europei) Persoană, stat care se afla în raporturi de vasalitate faţă de un senior sau de un alt stat; p. gener. supus. ♢ (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal.

VASÁL¹ ~i m. (în orânduirea feudală) Persoană care se supunea unui senior, având anumite obligaţii şi care primea în schimb o feudă. /<fr. vassal

VASÁL² ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane sau ţări) Care se află în stare de dependenţă. /<fr. vassal

VASALITÁTE s.f. 1. (În evul mediu, în apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii societăţii, pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligaţii reciproce; calitatea de vasal. 2. Situaţie de dependenţă politică a unei ţări faţă de alta, cu păstrarea autonomiei. – Din fr. vassalite.

VASALITÁTE f. 1) (în evul mediu) Ansamblu de raporturi sociale stabilite între membrii clasei dominante, bazate pe acor-darea unor feude vasalilor de către seniori. 2) Situaţie de dependenţă politică a unei ţări faţă de altă ţară cu păstrarea autonomiei. [G.-D. vasalităţii] /<fr. vassalité

VASĂZíCĂ conj. (exprimă un raport conclusiv) Deci; prin urmare; aşadar.

VASCULÁR, -Ă, vasculari, -e, adj. 1. Care aparţine vaselor sangvine sau limfatice din organismele vii, privitor la aceste vase. ♢ Sistem vascular = totalitatea venelor, arterelor şi vaselor capilare ale unui organism. Ţesut vascular = ţesutul vaselor sangvine. 2. (În sintagma) Plantă vasculară = nume generic pentru plantele superioare caracterizate prin prezenţa în structura lor a unor vase prin care circulă seva. – Din fr. vasculaire.

VASCULÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de vasele circulatorii (sangvine sau limfatice) dintr-un organism. ♢ Sistem ~ totalitate a vaselor circulatorii ale unui organism. Plante ~e plante superioare, înzestrate cu vase, prin care circulă seva. /<fr. vasculaire

VASCULARIZÁ, pers. 3 vascularizează, vb. I. Tranz. (Med.; despre vase de sânge) A străbate un ţesut, un organ etc. – Din fr. vasculariser, engl. vascularize.

A VASCULARIZ//Á ~éz tranz. (ţesuturi, organe) A străbate cu o reţea de vase sangvine. /<fr. vasculariser, engl. vascularize

VASCULARIZÁRE, vascularizări, s.f. Acţiunea de a vasculariza şi rezultatul ei. – V. vasculariza.

VASCULARIZÁT, -Ă, vascularizaţi, -te, adj. (Despre ţesuturi, organe) Care conţine vase sangvine, care este bogat în vase sangvine. – Din fr. vascularise.

VASCULARIZÁŢIE, vascularizaţii, s.f. Proces de formare a unor vase noi de sange în ţesuturile sau organele unui organism. ♦ Totalitatea vaselor sangvine şi limfatice ale unui organ sau ale unei structuri biologice. ♦ Mod de aşezare a vaselor într-un ţesut, într-un organ, într-un organism. – Din fr. vascularisation.

VASÉL, vasele, s.n. (Înv.) Vas de război; bastiment. – Din it. vascello.

VASÉL ~e n. înv. Navă maritimă militară de dimensiuni mari; bastiment. /<ngr. vasélo

VASELÍNĂ, vaseline, s.f. Substanţă vâscoasă obţinută prin rafinarea fracţiunilor grele de la distilarea ţiţeiului, ori prin amestecarea cu parafină a unor uleiuri, minerale, folosită ca unsoare pentru pielărie, ca lubrifiant etc. sau (în stare pură) ca unguent în farmacie şi în cosmetică. – Din fr. vaseline.

VASELÍNĂ f. Substanţă vâscoasă obţinută din reziduurile de la distilarea petrolului, având diferite întrebuinţări (în cosmetică, în farmaceutică etc.). [G.-D. vaselinei] /<fr. vaseline

VASÍLCĂ, vasilci, s.f. Cap de porc împodobit cu flori şi cu panglici, purtat pe o tavă de către flăcăii care colindă în ajunul Anului Nou; p. ext. numele colindului care se cântă cu acest prilej. – Cf. V a s i l e (n. pr.).

VASÍL//CĂ ~ci f. Obiect în formă de cap de porc, împodobit cu flori şi cu panglici, purtat de urători în ajunul Anului Nou. /Vasilca n. pr.

VASILÍSC s.m. Animal din basme, asemănător cu un şarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasiliskos.

VASILÍ//SC ~şti m. folc. Fiinţă imaginară, asemănătoare cu un şarpe, despre care se crede că ar ucide cu privirea. /<sl. vasiliscu, ngr. vasiliskos

VASLUIÁN, -Ă, vasluieni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau judeţul Vaslui. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Vaslui. – Vaslui (n. pr.) + suf. -ean.

VASLUIÁNCĂ, vasluience, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Vaslui. ♦ Locuitoare din municipiul sau judeţul Vaslui. – Vasluian + suf. -că.

VASOCONSTRICTÓR, -OÁRE, vasoconstrictori, -oare, adj. Care provoacă vasoconstricţie. – Din fr. vaso-constricteur.

VASOCONSTRICT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival (despre substanţe, medicamente, factori) Care provoacă vasoconstricţie; cu proprietatea de a provoca vasoconstricţie. [Sil. -con-stric-] /<fr. vaso-constricteur

VASOCONSTRÍCŢIE, vasoconstricţii, s.f. Micşorare a diametrului vaselor sangvine prin contracţia fibrelor musculare netede din pereţii lor (ceea ce are drept rezultat reducerea afluxului de sânge). – Din fr. vaso-constriction.

VASOCONSTRÍCŢI//E ~i f. Stare patologică constând în îngustarea vaselor sangvine. [G.-D. vasoconstricţiei; Sil. -con-stric-ţi-e] /<fr. vaso-constriction

VASODILATÁRE, vasodilatări, s.f. Vasodilataţie. – Din vasodilataţie.

VASODILATATÓR, -OÁRE, vasodilatatori, -oare, adj., s.n. (Medicament, substanţă, proces etc.) care provoacă vasodilataţie. – Din fr. vaso-dilatateur.

vasodilatat//Ór ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival (despre substanţe, medicamente, factori) Care provoacă vaso-dilataţia; cu proprietatea de a provoca vasodilataţia. /<fr. vaso-dilatateur