VAMPÍR ~i m. 1) Liliac mare răspândit în America de Sud şi Centrală, care suge sângele păsărilor şi animalelor adormite. 2) Personaj fantastic, despre care se crede că ar suge sângele oamenilor vii. 3) fig. Individ care se îmbogăţeşte prin exploatarea cruntă a oamenilor. 4) Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea sânge. /<fr. vampire, germ. Vampir

VAMPÍRIC, -Ă, vampirici, -ce, adj. De vampir; p. ext. oribil, îngrozitor. – Din fr. vampirique.

VAMPÍRI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de vampir; propriu vampirului. 2) Care vădeşte cruzime excesivă; înclinat spre cruzime excesivă; atroce; feroce; crunt. /<fr. vampirique

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ♢ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.

VAN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fără de rost; zădarnic; inutil. Efort ~. ♢ În ~ fără rost; în zadar; degeaba. 2) Care nu are un temei real; neîntemeiat. Speranţe ~e. /<lat. vanus, it. vano

VANADINÍT s.n. Minereu de vanadiu combinat cu plumb şi cu clor. – Din fr. vanadinite.

VANÁDIU, s.n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare albă-cenuşie, care se găseşte în natură sub formă de compuşi şi care este folosit în fabricarea oţelurilor speciale. – Din fr. vanadium.

VANÁDIU n. Metal alb de culoare albă-argintie, folosit la fabricarea oţelurilor de calitate superioară. /<fr. vanadium

VÁNĂ, vane, s.f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faianţă etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care serveşte la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulaţiei unui fluid. – Din germ. Wanne.

VÁN//Ă ~e f. 1) vas special (adânc şi lung) în care se face baie; cadă pentru baie. 2) tehn. Element al unor robinete cu ajutorul căruia se deschide sau se întrerupe circulaţia apei. [G.-D. vanei] /<germ. Wanne

VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi vândut. – Din fr. vendable.

VANDÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre mărfuri, lucruri) Care poate fi vândut; bun pentru vânzare. /<fr. vandable

VANDABILITÁTE s.f. Însuşirea de a se vinde (uşor). – Vandabil + suf. -itate. Cf. engl. v a n d a b i l i t y.

VANDÁL, vandali, s.m. 1. Persoană care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au coborât în sec. V de pe ţărmul Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat şi de unde au pătruns în Roma jefuind crunt şi distrugând numeroase valori culturale şi artistice ale antichităţii. 2. Fig. Om necivilizat, barbar, care distruge valori culturale şi artistice. – Din fr. vandale.

VANDÁL ~i m. 1) la pl. ist. grup de triburi germanice, care, emigrând în sec. V de pe ţărmurile Mării Blatice, au distrus o parte din Imperiul Roman de Apus. 2) Persoană care făcea parte din aceste triburi. 3) fig. Persoană care distruge fără cruţare valorile culturale ale unui popor; barbar. /<fr. vandale

VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.

VANDALÍSM s.n. Distrugere sălbatică a valorilor culturale, artistice etc. ale unui popor; p. gener. distrugere sălbatică şi nejustificată. – Din fr. vandalisme.

VANDALÍSM n. 1) Faptă de vandal; distrugere a bunurilor şi a valorilor culturale ale unui popor. 2) Comportare de vandal; barbarie. /<fr. vandalisme

VANDRÚG, vandrugi, s.m. Lemn rotund, lung de 3-4 m şi despicat în două, folosit la susţinerea pereţilor unei mine. – Din germ. Wanddruck. Cf. d r u g.

VANG, vanguri, s.n. (Constr.) Grindă aşezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. – Din germ. Wange.

VANGHÉLIE s.f. v. evanghelie.

VANGHELÍST s.m. v. evanghelist.

VANILÁT, -Ă, vanilaţi, -te, adj. Aromat, parfumat cu vanilie. – Din fr. vanille.

VANILÁ//T ~tă (~ţi, ~te) Care este aromatizat cu vanilie. /<fr. vanillé

VANÍLIE, vanilii, s.f. 1. Plantă exotică erbacee agăţătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase şi fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare şi folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conţinutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată şi flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ♢ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase şi cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. v a n i g l i a, v a i n i g l i a, fr. v a n i l l e.

VANILÍ//E ~i f. 1) Plantă tropicală erbacee cu tulpina agăţătoare şi fructe cărnoase, aromate. 2) Fructul acestei plante. [G.-D. vaniliei; Sil. -li-e] /<fr. vanille, it. vaniglia

VANILÍNĂ s.f. Substanţă organică foarte aromată care se extrage din fructul de vanilie (1) sau care se obţine pe cale sintetică, folosită în alimentaţie şi în parfumerie. – Din fr. vaniline.

VANILÍNĂ f. Substanţă cu miros plăcut, extrasă din fructele de vanilie sau preparată pe cale sintetică şi folosită drept condiment în industria alimentară. [G.-D. vanilinei] /<fr. vanilline

VANISÁRE, vanisări, s.f. (Text.) Procedeu de tricotare a două fire de naturi sau de culori diferite. – După fr. vanisage.

VANITÁTE, vanităţi, s.f. Ambiţie neîntemeiată; dorinţă de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare; (la pl.) deşertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanite, lat. vanitas, -atis.