VARICÉLĂ f. Boală contagioasă, caracte-rizată prin temperatură înaltă şi erupţie de vezicule; vărsat de vânt. /<fr. varicelle
VARICOCÉL, varicocele, s.n. Tumoare formată prin dilatarea varicoasă permanentă a venelor organului spermatic. [Pr.: -ri-co-] – Din fr. varicocèle.
VARICOCÉL n. med. Stare patologică constând în lărgirea venelor cordonului spermatic. /<fr. varicocele
VARICÓS, -OÁSĂ, varicoşi, -oase, adj. Cu varice; provocat de varice. – Din fr. variqueux, lat. varicosus.
VARIC//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) Care are varice; cu varice. /<fr. variqueux
VARICOZIT//ÁTE ~ăţi f. Dilataţie a unor vene, în special a micilor vene superficiale ale tegumentelor. /<germ. Varikosität
VARIETÁTE, varietăţi, s.f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate. ♦ (La pl.) Spectacol distractiv, uşor, alcătuit din cântece, dansuri, numere de circ, recitări, cuplete etc. 2. Formă (diferită), soi (deosebit). ♦ (Biol.) Individ (sau grup de indivizi) care se diferenţiază în cadrul unei specii prin unele particularităţi morfologice; categorie sistematică inferioară speciei. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. variete, lat. varietas, -atis.
VARIET//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter variat; diversitate. 2) Ansamblu format din elemente variate, oferind impresia unei schimbări continue. ~ de tonuri. 3) biol. Subdiviziune a unei specii, caracterizată prin variaţia trăsă-turilor individuale. ~ de prune. 4) la pl. Spectacol sau emisiune distractivă conţinând numere variate. [G.-D. varietăţii; Sil. -ri-e-] /<lat. varietas, ~atis, fr. variete
VARIETÉ s.n. v. varieteu.
VARIETÉU, varieteuri, s.n. Spectacol teatral de gen uşor, în repertoriul căruia intră piese simple, recreative, scheciuri, cuplete, dansuri, recitări, cântece, acrobaţii, jonglerii etc. [Pr.: -ri-e-. Var.: varieté s.n.] – Din fr. variété.
VARIETÉU ~ri n. 1) Spectacol de gen uşor, conţinând numere recreative (dansuri, acrobaţie, cântece); cafe-concert. 2) teatru unde au loc asemenea reprezentaţii; teatru de varietăţi. [Sil. -ri-e-] /<fr. varietés
VARIÓLĂ, variole, s.f. Boală infecţioasă şi contagioasă, de natură virotică, care se caracterizează prin apariţia pe suprafaţa pielii a numeroase pustule care, după vindecare, lasă cicatrice definitive; vărsat1. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variole.
VARIÓL//Ă ~e f. Maladie epidemică de natură virotică, caracterizată prin erupţii de vezicule (sau pete roşii) pe suprafaţa pielii, care, uscându-se, lasă cicatrice. [G.-D. variolei; Sil. -ri-o-] /<lat. variola, fr. variole, germ. Variola
VARIÓLIC, -Ă, variolici, -ce, adj. Al variolei, privitor la variolă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variolique.
VARIÓLI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de variolă; propriu variolei. /<fr. variolique
VARIOMÉTRU, variometre, s.n. 1. (Elt.) Dispozitiv cu inductanţă variabilă care serveşte la reglarea fină a inductanţei unui circuit. 2. Instrument care măsoară viteza de urcare şi de coborâre a unui aparat de zbor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variomètre.
VARIOMÉTR//U ~e n. tehn. 1) Aparat pentru măsurarea variaţiilor câmpului magnetic al pământului. ~ vertical. ~ orizontal. 2) Instrument pentru măsurarea schimbării de altitudine a avioanelor în zbor. 3) Aparat pentru schimbarea lentă a inductivităţii. [Sil. -ri-o-me-tru] /<fr. variométre
VARISTÓR, varistoare, s.n. Dispozitiv (rezistor) a cărui rezistenţă depinde de valoarea tensiunii aplicate la bornele lui. – Din fr. varistor.
VÁRIU, -IE, varii, adj. (Înv.) Variat. – Din lat. varius.
VARMÉTRU, varmetre, s.n. Instrument pentru măsurarea puterii electrice reactive în reţelele de curent alternativ. – Din fr. varmètre, engl. varmeter.
VÁRNIŢĂ. varniţe, s.f. Ladă de scânduri deschisă în partea de sus şi îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un şantier. ♦ Groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var. – Din bg., scr. varnica.
VÁRNIŢ//Ă ~e f. 1) Cuptor pentru arderea pietrei de var. 2) Ladă din scânduri, îngropată pe jumătate în pământ, în care se stinge varul. [G.-D. varniţei] /< bulg. varniţa
VAROMÉTRU, varometre, s.n. Contor electric pentru măsurarea în varore a energiei electrice reactive. – Var. (după alte surse) varormetru. – Din fr. varheuremètre.
VARÓRĂ, varore, s.f. (Fiz.) Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh] – Din fr. varheure.
VARSECÚNDĂ, varsecunde, s.f. (Fiz.) Unitate de măsură pentru energia reactivă. [Abr.: vars] – Din fr. varseconde.
VÁRUS s.n. (Med.) Deviaţie a piciorului către înăuntru. – Din fr. varus.
VÁRZĂ, verze, s.f. Plantă legumicolă bienală din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase şi ondulate, care se învelesc unele pe altele formând o căpăţână compactă, folosită în alimentaţie (Brassica oleracea); p. ext. mâncare preparată din frunzele acestei plante. ♢ Varză de Bruxelles = varietate de varză cu tulpina înaltă, cu căpăţâna mică, de la care se consumă mugurii formaţi la subsuoara frunzelor (Brassica oleracea gemmifera). Varză creaţă = varietate de varză cu frunzele încreţite şi cu căpăţâna afânată (Brassica oleracea sabauda). Varză roşie = varietate de varză cu frunzele roşii-violete, care se consumă ca salată (Brassica oleracea rubara). ♢ Expr. (Fam.) A face o varză = a încurca lucrurile, a nu face nici o ispravă. A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varză = (mai ales despre cărţi şi caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrenţui. – Lat. vir(i)dia verdeţuri.
VÁRZĂ vérze f. Plantă legumicolă ale cărei frunze mari, groase, ondulate sunt înfăşurate strâns unele peste altele, formând o căpăţână compactă folosită în alimentaţie. ♢ Varză roşie specie de varză având frunzele de culoare roşie-violetă. Varză creaţă specie de varză având frunzele încreţite. A împăca şi capra şi varza a împăca două persoane cu interese şi dorinţe contrare. [G.-D. verzei] /<lat. virdia
VAS, vase, s.n. 1. Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme şi mărimi, care serveşte la păstrarea (şi transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ♢ Vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă şi la pregătirea mâncării. 2. Vehicul pentru transportul pe apă al călătorilor şi al mărfurilor; navă. 3. Fiecare dintre formaţiile tubulare inchise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului. ♦ Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol prin care circulă seva în plante. – Lat. vasum.
VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticlă, lemn, metal, lut, plastic), de forme şi dimensiuni diferite, destinat pentru păstrarea sau transportarea diverselor materiale (în special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mâncării; veselă; blide. 3) Organ tubular închis care permite circulaţia substanţelor lichide (sânge, limfă) în organism. ~e limfatice. ♢ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigură legătura dintre vene şi artere. 4) fiz.: ~e comunicante două (sau mai multe) vase, unite între ele la bază printr-un tub de legătură, astfel încât un lichid turnat într-unul din vase trece şi în celelalte, ajungând în toate la acelaşi nivel. 5) Vehicul construit şi echipat pentru transportul pe apă (sau sub apă); navă. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circulă seva în plante. /<lat. vasum
