VALORIZÁRE, valorizări, s.f. Acţiunea de a valoriza. V. valoriza.

VALORIZÁT, -Ă, valorizaţi, -te, adj. Valorificat. – V. valoriza.

VALORÓS, -OÁSĂ, valoroşi, -oase, adj. Care are valoare, calităţi, merite (deosebite). – Din fr. valeureux.

VALS, valsuri, s.n. Dans în măsura de trei timpi, cu mişcări relativ vioaie, care se dansează în perechi; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (Înv. şi pop.) valţ s.n.] – Din fr. valse, germ. Walzer.

VALSÁ, valsez, vb. I. Intranz. A dansa un vals. – Din fr. valser.

VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s.m. şi f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor.

VALTRÁP, valtrapuri, s.n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub şa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s.n.] – Din rus. valitrap.

VALŢ¹, valţuri, s.n. Maşină sau instalaţie formată din una sau mai multe perechi de cilindri grei, dispuşi paralel şi având rotire inversă unul faţă de celălalt, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intră în componenţa unei maşini. – Din germ. Walze.

VALŢ² s.n. v. vals.

VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar.

VALÚTĂ, valute, s.f. Unitate monetară a unui stat, cu precizarea metalului în care este definită. ♦ Totalitatea mijloacelor de plată exprimate în moneda altui stat, care pot fi folosite în decontările internaţionale. ♢ Valută forte = valută care are acoperire în aur şi care este acceptată ca mijloc de plată de mai multe ţări. – Din it. valuta.

VALVÁR, -Ă, valvari, -e, adj. În formă de valvă; care aparţine valvei, privitor la valvă. – Din fr. valvaire.

VÁLVĂ, valve, s.f. 1. Fiecare dintre cele două părţi (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre pereţii exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permiţând căderea seminţelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armătură care serveşte la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulaţiei unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva.

VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s.n., (2) adv. 1. S.n. Volbură, vâltoare, bulboană. ♢ Loc. adv. În valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. Învălmăşeală, dezordine. 2.Adv. Vijelios, repede, în iureş. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitaţie. ♦ În dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val¹ + vârtej.

VALVOLÍNĂ, valvoline, s.f. Ulei mineral vâscos obţinut prin distilarea unor ţiţeiuri şi întrebuinţat ca lubrifiant la unele angrenaje închise. – Din germ. Valvolin[ol].

VALVULÁR, -Ă, valvulari, -e, adj. Cu valvule; referitor la valvule, de valvule. – Din fr. valvulaire.

VALVÚLĂ, valvule, s.f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Cută membranoasă subţire, elastică, cu o margine liberă, situată în interiorul vaselor şi canalelor organismului sau al unor organe cavitare, care permite trecerea lichidelor biologice într-o singură direcţie, împiedicând întoarcerea lor. [Acc. şi: válvulă] – Din fr. valvule, lat. valvula.

VALVÚL//Ă ~e f. 1) tehn. Valvă mică. 2) anat. Supapă membranoasă, sutiată la orificiul unor organe, care permite circulaţia lichidelor în corp numai într-o direcţie. [G.-D. valvulei] /<fr. valvule, lat. valvula

VALVULÍTĂ, valvulite, s.f. (Med.) Inflamaţie a valvulelor inimii. – Din fr. valvulite.

VALVULOPATÍE, valvulopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecţiunile valvulare. – Din fr. valvulopathie.

VALVULOTOMÍE, valvulotomii, s.f. (Med.) Secţionare chirurgicală a unei valvule cardiace. – Din fr. valvulotomie.

VAMÁL, -Ă, vamali, -e, adj. Care aparţine vămii, privitor la vamă; de vamă; care are loc la vamă, se aplică la vamă. ♢ Uniune vamală = acord încheiat între mai multe state în vederea creării unui teritoriu vamal comun (scutit de taxe pentru circulaţia bunurilor). – Vamă + suf. -al.

VAMÁL ~ă (~i, ~e) Care ţine de vamă; propriu pentru vamă. Control ~. Taxă ~ă. /vama + suf. ~al

VÁMĂ, vămi, s.f. 1. Instituţie de stat care se ocupă cu evidenţa şi controlul asupra intrării şi ieşirii din ţară a mărfurilor, mijloacelor de transport etc. şi care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc, punct în care funcţionează această unitate. ♦ Taxă care se plăteşte ca un bun să treacă dintr-o ţară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a ţării. ♢ Loc. vb. a pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunţe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credinţele populare) Fiecare dintre cele şapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) prin care se crede că trebuie să treacă sufletul mortului pentru a ajunge în cer. ♦ Bani pe care trebuie să-i plătească mortul ca să poată trece şi călători pe lumea cealaltă. – Din magh. vam.

VÁMĂ vămi f. 1) Instituţie de stat care efectuează controlul asupra mărfurilor şi a altor bunuri la intrarea într-o ţară sau la ieşirea din ea. 2) Punct sau loc unde este stabilită o asemenea instituţie. 3) Taxă care se plăteşte pentru mărfurile importate sau exportate. [G.-D. vămii] /<ung. vám

VÁMEŞ, vameşi, s.m. 1. Funcţionar însărcinat cu controlul şi cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din trecut) Dregător însărcinat de domn cu încasarea veniturilor vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetăţenii Romei şi locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credinţele populare) Fiinţă imaginară care păzeşte vămile văzduhului şi căreia sufletul mortului îi plăteşte vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos.

VÁMEŞ ~i m. 1) Funcţionar având misiunea să execute controlul şi taxarea mărfurilor care trec prin vamă. 2) înv. Dregător învestit cu funcţia de a încasa veniturile vamale. /<ung. vámos

VÁMPĂ, vampe, s.f. Actriţă de cinema care interpretează roluri de femeie fatală. ♦ Tip de femeie fatală şi irezistibilă. – Din fr. vamp.

VÁMP//Ă ~e f. 1) Femeie fatală, care urmăreşte scopul de a produce o senzaţie violentă. 2) Actriţă de cinema care joacă roluri de asemenea femeie. /<engl., fr. vamp

VAMPÍR, vampiri, s.m. 1. Specie de lilieci mari care trăiesc în America de Sud şi în America Centrală şi care se hrănesc cu sângele păsărilor şi mamiferelor (surprinse în somn) (Phyllostoma spectrum). 2. Personaj din mitologia populară despre care se crede că suge sângele celor vii. ♦ Fig. Persoană care asupreşte crunt pe cineva. 3. Criminal care ucide pentru plăcerea de a vedea curgând sânge. – Din fr. vampire, germ. Vampir.