VASODILATÁŢIE, vasodilataţii, s.f. Mărire a diametrului vaselor sangvine prin relaxarea fibrelor musculare netede din pereţii lor (ceea ce are drept rezultat sporirea afluxului de sânge); vasodilatare. – Din fr. vaso-dilatation.
VASODILATÁŢI//E ~i f. Stare patologică constând în lărgirea vaselor sangvine, cauzată de slăbirea fibrelor musculare din pereţii lor. [G.-D. vasodilataţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. vaso-dilatation
VASOMOTÓR, -OÁRE, vasomotori, -oare, adj. Care se referă la contracţia sau la relaxarea vaselor sangvine, care aparţine acestor mişcări; care produce, reglează contracţia sau relaxarea vaselor sangvine. – Din fr. vaso-moteur.
VASOMOT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care se referă la contracţia sau la relaxarea vaselor sangvine; care produce sau reglează contracţia şi relaxarea vaselor sangvine. /<fr. vaso-moteur
VASOPRESÍNĂ s.f. (Fiziol.) Hormon cu acţiune vasoconstrictoare şi antidiuretică secretat de hipofiza posterioară. – Din fr. vasopressine.
VAST, -Ă, vaşti, -te, adj. (Despre spaţii, terenuri, construcţii etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporţii. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus.
VAST ~ă (vaşti, ~e) 1) (despre suprafeţe, terenuri, regiuni) Care este de dimensiuni extrem de mari; foarte întins; imens. 2) (de-spre construcţii) Care este de proporţii foarte mari; cu mult spaţiu; spaţios. Catedrală ~ă. Sală ~ă. 3) Care depăşeşte cu mult strictul necesar sau un nivel obişnuit. Cunoştinţe ~e. Cultură ~ă. 4) Care se impune prin număr, cantitate. Un grup ~ de copii. /<fr. vaste, lat. vastus
VASTITÁTE s.f. Însuşirea a ceea ce este vast; întindere mare, imensitate; complexitate. – Din fr. vastite, lat. vastitas, -atis.
VASTITÁTE f. rar Caracter vast; imensitate. [G.-D. vastităţii] /<fr. vastité, lat. vastitas, ~atis
VAŞÉTĂ s.f. Piele de taurine tăbăcită vegetal. – Din fr. vachette.
VATÁLĂ, vatale, s.f. Organ mobil al războiului de ţesut, care susţine spata şi permite dirijarea suveicii prin rost, menţinerea paralelă a firelor de urzeală şi îndesarea firului de bătătură. [Var.: (pop.) vătală s.f.] – Din bg. vatala (pl.).
VATÁL//Ă ~e f. la pl. Dispozitiv mobil constând din două piese orizontale, în care se prinde spata la războiul de ţesut. /<bulg. vatala
VÁTĂ s.f. Material format din fibre elastice de bumbac scurte şi subţiri care se întrepătrund şi formează o masă compactă albă, folosit pentru pansamente, în diferite procese tehnice etc. ♢ Vată de hârtie = produs similar vatei obţinut din celuloza de lemn, care se întrebuinţează în medicină, în locul vatei de bumbac, sau la ambalaj. Vată de zahăr = produs alimentar dulce, pufos, asemănător cu vata, care se obţine, prin centrifugare, dintr-o soluţie de zahăr; se vinde în comerţ înfăşurat pe beţişoare de lemn. Vată de zgură = material obţinut din zgura topită, lăsată să curgă încet în apă, întrebuinţat ca izolant termic şi acustic. Vată de sticlă = masă de fibre scurte de sticlă împâslite, întrebuinţată ca izolant termic şi acustic. – Din germ. Watte.
VÁTĂ f. Material de culoare albă, moale, obţinut din fibre de bumbac, având diferite întrebuinţări (în medicină, în tehnică). ♢ ~ minerală material obţinut din fibre de sticlă, de zgură, de cuarţ, folosit ca izolant termic şi acustic. ~ de zahăr (sau dulce) produs de cofetărie (de diferite culori), asemănător cu vata, obţinut prin centrifugare din soluţie de zahăr. ~ de sticlă masă de fibre scurte de sticlă împâslite, întrebuinţată ca izolant termic şi acustic sau ca filtru pentru lichidele corosive. Are ~ în urechi se spune despre o persoană care aude rău. /<germ. Watte
VATELÍNĂ, vateline, s.f. Material textil din bumbac scămoşat, care se introduce între stofa şi captuşeala unei haine, pentru a face haina mai călduroasă. – Din germ. Wattelin.
VATELÍN//Ă ~e f. 1) Material pufos din lână tricotată, scămoşat pe ambele părţi, care se pune sub căptuşeala hainelor pentru a le face mai călduroase. 2) la pl. Varietăţi ale unui astfel de material. /<germ. Watteline
VATICINÁR, -Ă, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. – Din fr. vaticinaire.
VATÍR, vatiruri, s.n. Ţesătură de bumbac, de in sau de cânepă, foarte apretată, folosită pentru întăriri la haine (bărbăteşti). – Din germ. Wattier[leinen].
VATÍR n. : Pânză ~ pânză foarte apretată care serveşte la întărirea unor detalii de îmbrăcăminte (gulere, revere, buzunare). /<germ. Wattier
VATMÁN, vatmani, s.m. Persoană care conduce un tramvai. [Acc. şi: vátman] – Din fr. wattman.
VATMÁN ~i m. Conducător de tramvai. /<fr. wattman
VÁTOS, vatoşi, s.m. Peşte de mare, asemănător cu calcanul, cu corpul rombic acoperit cu plăci osoase prevăzute cu câte un spin; vulpe-de-mare (Raja clavata). – Et. nec.
VATÓ//S ~şi m. Peşte marin de talie mare, cu corpul de culoare cenuşie, turtit lateral şi acoperit cu plăci osoase, înzestrate cu câte un spin; vulpe-de-mare. /<ngr. vátos
VÁTRĂ, vetre, s.f. 1. Un fel de platformă înălţată, amenajată în tinda caselor ţărăneşti, pe care se face focul pentru a pregăti mâncarea; parte plană din interiorul cuptorului (de pâine) sau al sobei, care susţine cuptorul sau soba în afară şi pe care se poate şedea sau dormi. ♢ Expr. A îmbătrâni în vatră = a rămâne fată bătrână, nemăritată. A rămâne cu sluta în vatră = a nu-şi putea mărita fata. A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură), a trândăvi. A cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit şi supărător al cuiva. ♦ Parte a forjei în care se depozitează şi unde arde combustibilul; partea inferioară din interiorul unui cuptor metalurgic, pe care se aşază materialele care trebuie încălzite sau topite. 2. Locuinţă, aşezământ stabil, cămin, casă (părintească). ♢ Loc. adj. De vatră = care şi-a făcut gospodărie şi s-a statornicit într-un loc. ♦ Loc de baştină, de origine. ♢ Expr. (Ieşit din uz) A lăsa (un ostaş) la vatră = a elibera (un ostaş) după terminarea stagiului militar. ♦ Cuib al unui animal sălbatic, cu puii în el. 3. Locul principal, central al unei aşezări, al unei instalaţii etc.; locul pe care s-a clădit ceva, pe care se construieşte sau unde se aşază ceva. ♢ Vatra satului = suprafaţa de teren pe care se întinde satul. 4. (Pop.) Porţiune de pământ, pe un câmp, care se deosebeşte de restul locului printr-o vegetaţie diferită sau prin absenţa vegetaţiei. Cf. alb. v a t r e.
VÁTR//Ă vétre f. 1) Suprafaţă plană situată în partea de jos a cuptorului, prelungită în afară, pe care se trage jăraticul (şi pe care uneori se pregăteşte mâncarea). ♢ A-i lua (sau a-i vinde) şi cenuşa din ~ a-i lua totul; a nu-i lăsa nimic. A se prinde cu mâinile de ~ a ajunge la o stare materială foarte bună; a deveni bogat. A cădea musafir în ~ a fi musafir nepoftit şi nedorit. 2) Construcţie plană, înaltă şi lungă, care prelungeşte cuptorul sau soba în afară, pe care se poate dormi (mai ales iarna, când se face focul). ♢ A cloci pe ~ (sau a se muta de pe ~ pe cuptor) a-şi petrece vremea fără nici un rost; a trândăvi; a lenevi. A îmbătrâni pe ~ a rămâne fată bătrână; a nu se mărita. 3) Casă părintească; cămin. ♢ A fi lăsat la ~ a fi lăsat acasă; a fi demobilizat. A rămâne cu sluta în ~ a rămâne cu fata nemăritată. 4) Loc pe care se întemeiază o aşezare, o construcţie. ~a satului. ~a iazului. 5) Fâşie de pământ mai ridicată pe care se seamănă legume sau flori; strat; răzor. 6) Partea de jos a unei galerii de mină, ce constituie baza ei. 7) Parte a unui cuptor metalurgic, unde se aşază materialul care trebuie topit. [G.-D. vetrei; Sil. va-tră] /Cuv. autoh.
VAVILONÍE s.f. v. babilonie.
VÁZĂ1 s.f. 1. Consideraţie, stimă, prestigiu, reputaţie. ♢ Loc. adj. De vază = de frunte, marcant, cunoscut, vestit. Cu vază = cu trecere, cu prestigiu, important. 2. (Rar) Vedere, văz. – Din vedea (derivat regresiv).
VÁZĂ2, vaze, s.f. Vas de flori. – Din fr. vase.
VÁZĂ1 f. la sing. Autoritate pe care o are o persoană (sau un lucru) datorită anumitelor calităţi sau merite; prestigiu. ♢ De ~ care se distinge prin merite deosebite; cu valoare recunoscută; vestit; marcant. Cu ~ cu trecere; cu prestigiu; influent. /v. a vedea
VÁZĂ2 ~e f. 1) vas de sticlă, ceramică, cristal) în care se pun flori. 2) Vas (special în care se servesc fructele la masă; fructieră. [G.-D. vazei] /<germ. Vase, it. vaso, fr. vase
