VANIT//ÁTE ~ăţi f. Atitudine de înfumurare sfidătoare şi dispreţuitoare; trufie; infatuitate. /<fr. vanité, lat. vanitas, ~atis

VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoşi, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaş. – Din fr. vaniteux.

VANIT//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) şi substantival Care este plin de vanitate; orgolios; trufaş; infatuat. 2) (despre mani-festări ale oamenilor) Care denotă vanitate. /<fr. vaniteux

VANTÚRĂ, vanturi, s.f. (Constr.) Grindă la acoperişul unei case. – Cf. germ. W a n t e n.

VAPÓR, vapoare, s.n. Navă pusă în mişcare de un motor propriu. – Din ngr. vapori.

VAP//ÓR ~oáre n. Navă propulsată de un motor, care efectuează transportul maritim. /<it. vapore, lat. vapor, fr, vapeur

VAPORÁŞ, vaporaşe, s.n. Diminutiv al lui vapor. – Vapor + suf. -aş.

VAPOREÁN, vaporeni, s.m. Navigator care staţionează puţin timp într-un port, fără a avea domiciliul stabil în acesta. ♦ (Fam.) Marinar. – Vapor + suf. -ean.

VAPOR//EÁN ~éni m. Persoană care face parte din echipajul unei nave comerciale. /vapor + suf. ~ean

VAPÓRI s.m. pl. Substanţă aflată în stare gazoasă, la o temperatură mai joasă decât temperatura ei critică. – Din fr. vapeur, lat. vapor.

VAPÓRI m. pl. Substanţă care se află în stare gazoasă. /<it. vapore, lat. vapor, fr. vapeur

VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser.

A VAPORIZ//Á ~éz tranz. (substanţe lichide) A face să se vaporizeze; a evapora. /<fr. vaporiser

A SE VAPORIZ//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre lichide) A se transforma în vapori; a trece din stare lichidă în stare gazoasă; a se evapora. /<fr. vaporiser

VAPORIZÁRE, vaporizări, s.f. Faptul de a se vaporiza; evaporare. – V. vaporiza.

VAPORIZATÓR, vaporizatoare, s.n. 1. Aparat care produce vaporizarea unui lichid. 2. Spec. (Rar) Pulverizator. – Din fr. vaporisateur.

VAPORIZAT//ÓR ~oáre n. Aparat cu ajutorul căruia se vaporizează o soluţie în scopul concentrării sau distilării ei. /<fr. vaporisateur

VAPORIZÁŢIE, vaporizaţii, s.f. (Fiz.) Vaporizare. – Din fr. vaporisation.

VAPORÓS, -OÁSĂ, vaporoşi, -oase, adj. Asemănător (prin fineţe) cu vaporii; subţire, diafan, străveziu. ♦ Fără contururi precise; difuz, neclar. – Din fr. vaporeux, lat. vaporosus.

VAPOR//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care este foarte subţire şi străveziu; asemănător cu vaporii; fin. Ţesătură ~oasă. 2) Care nu are contururi distincte; răspândit în toate părţile; difuz. /<lat. vaporosus, fr. vaporeux

VAPOROZITÁTE s.f. Însuşirea a ceea ce este vaporos. – Vaporos + suf. -itate.

VAPOTRÓN, vapotroane, s.n. Tub electronic de mare putere pentru staţii de radioemisie, a cărui răcire se face cu apă. – Din fr. vapotron.

VAR¹ s.n. Oxid de calciu obţinut prin calcinarea rocilor calcaroase (şi prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcţii, ca materie primă în industria chimică etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit pentru spoitul pereţilor caselor. – Din sl. varŭ.

VAR² s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var.

VAR ~uri n. Material de construcţie obţinut prin arderea calcarului. ♢ ~ stins produs obţinut prin tratarea varului cu apă. Lapte de ~ soluţie de apă şi var stins folosită în special pentru văruitul pereţilor caselor. Alb ca ~ul se spune pentru a sublinia culoarea albă, mai ales a feţei. /<sl. varu

VARA adv. În timpul verii. /<lat. vera

VARACTÓR, varactoare, s.n. (Electron.) Diodă semiconductoare utilizată drept condensator, a cărui capacitate poate fi modificată printr-o tensiune de control; varicap. – Din engl., fr. varactor.

VÁRĂ, veri, s.f. Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară şi toamnă şi reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie. ♢ Loc. adj. De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodeşte vara; văratic. ♢ Loc. adv. La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. Astă-vară = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflăm. (Pop.) An-vară = în vara anului precedent. De cu vară = fiind încă vară. Peste vară = în timpul verii. ♦ (Adverbial; în forma vara) În cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp. – Lat. vera (= ver primăvară).

VÁRĂ¹ veri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde, în emisfera nordică, lunile iunie, iulie, august. ♢ De ~ a) necesar pentru vară; b) care are loc vara. La ~ în timpul verii viitoare. Astă ~ vara trecută. De cu ~ încă din timpul verii. Pierde-vară om care nu are nici o ocupaţie, care nu face nimic; haimana. [G.-D. verii] /<lat. vera

VÁRĂ² vére f. Persoană de sex feminin considerată în raport cu fiica sau cu fiul unchiului ori a mătuşii. /<lat. verus, ~a