VALÁH, -Ă, valahi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Nume dat în evul mediu românilor din stânga şi din dreapta Dunării de către alte popoare. 2. Adj. Care aparţine Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia sau la valahi. [Var.: vlah, -ă s.m. şi f., adj.] – Cf. sl. v l a h ŭ.
VALDRÁP s.n. v. valtrap.
VÁLE, văi, s.f. 1. Depresiune, adâncitură de teren alungită, străbătută (permanent sau vremelnic) de o apă curgătoare; regiune de şes situată sub nivelul ţinuturilor din jur (şi udată de o apă curgătoare). ♢ (În limbajul biblic) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = pământul (considerat ca loc al suferinţelor şi al durerii). ♢ Loc. adj. şi adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ♢ Loc. adv. la vale = la coborâş; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâşului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ♢ Expr. (Fam.) A-şi lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecaţi (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis.
VALÉNŢĂ, valenţe, s.f. 1. (Chim.) Mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor şi a radicalilor şi care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenţi ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. ♢ Liniuţă de valenţă (şi eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forţă de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. Însuşire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence.
VALERIANACÉE, valerianacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, având ca tip valeriana; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valerianacees.
VALERIÁNĂ, valeriene, s.f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament preparat din rizomul odoleanului, cu acţiune antispasmodică şi sedativă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valeriane.
VALERIÁNIC adj. (În sintagma) Acid valerianic = lichid incolor, uleios, cu miros neplăcut, solubil în apă, eter şi alcool, extras din valeriană şi întrebuinţat ca medicament antispasmodic şi sedativ. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valerianique.
VALÉT, valeţi, s.m. 1. Servitor la casele boiereşti (aflat în serviciul personal al stăpânului); fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru cărţi de joc, reprezentând figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet.
VALÉU interj. (Pop.) Vai! aoleu! – Cf. v a i, a o l e u.
VÁLEX, s.n. (Chim.) Extract de valonee. – Din lat., fr. valex.
VÁLGUS s.n. (Med.) Deviaţie a piciorului în afară. – Din fr. valgus.
VALÍD, -Ă, valizi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Apt pentru muncă (sau pentru o anumită activitate); p. gener. sănătos. 2. (Despre o acţiune, un act, un contract) Care îndeplineşte condiţiile cerute de lege; valabil. – Din fr. valide.
VALIDÁ, validez, vb. I. Tranz. (Jur.) A confirma, a recunoaşte valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură, a unui mandat electiv etc. – Din fr. valider.
VALIDÁRE, validări, s.f. Acţiunea de a valida. – V. valida.
VALIDITÁTE s.f. Calitatea de a fi valid; situaţia, starea celui valid. – Din fr. validite, lat. validitas, -atis.
VALÍNĂ s.f. Aminoacid prezent în proteinele naturale, având un rol esenţial în coordonarea sistemului nervos central. – Din fr. valine.
VÁLIU, valii, s.m. (În Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. – Din tc. vali.
VALÍZĂ, valize, s.f. Geamantan; geantă(mare, de bagaje). ♢ Valiză diplomatică = geamantan, geantă etc. cu care se transportă acte diplomatice în altă ţară (şi al căror conţinut este scutit de controlul vamal). – Din fr. valise.
VÁLMĂ, vălmi, s.f. (Pop.) Mulţime, învălmăşeală; p. ext. hărmălaie, tumult. ♢ Loc. adj. şi adv. De-a valma = (care este) laolaltă; amestecat (în dezordine); claie peste grămadă. ♢ Expr. A da valma = a da buzna, a se repezi, a da năvală. – Cf. rus., ucr. v a l o m [=v a l i t] a veni buluc, a se îmbulzi.
VÁLMEŞ adv. (Înv.) De-a valma. – Valma+ suf. -eş.
VALOÁRE, valori, s.f. I. 1. Însuşire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităţilor sociale şi idealurilor generate de acestea; suma calităţilor care dau preţ unui obiect, unei fiinţe, unui fenomen etc.; importanţă, însemnătate, preţ, merit. ♢ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) pretios, scump, de preţ; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ♢ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanţa, calităţile esenţiale ale unei fiinţe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însuşiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (Ec. pol.) Muncă socială necesară pentru producerea unei mărfi şi materializată în marfă. ♢ Valoare de întrebuinţare = proprietate a unui lucru de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societăţii. Valoare de schimb = raport, proporţie în care o anumită cantitate de marfă de un anumit fel se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel. 2. (Concr.) Marfă. 3. (Comerţ, Fin.) Exprimare în bani a costului unei mărfi sau a unei acţiuni, a unui cec etc. ♢ Valoare comercială (sau de circulaţie) = echivalent în bani al unui bun sau al unei mărfi pe piaţă; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligaţiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ♢ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Mărime matematică asociată unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permiţând compararea mărimii cu altele de aceeaşi natură. ♢ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ţine seamă de semnul (+ sau) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operaţii matematice etc. 5. (Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obţinut în pictură prin alăturarea a două nuanţe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanţă de sens a unui cuvânt. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris.
VALÓN, -Ă, valoni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază (de limbă romanică) a sudului Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine sudului Belgiei sau valonilor (1), privitor la sudul Belgiei sau la populaţia lui. – Din fr. wallon, germ. Wallone.
VALONÉE, valonee, s.f. Cupa ghindei unor specii de stejar. – Din fr. vallonee.
VALORÁ, valorez, vb. I. Intranz. A avea sau a reprezenta o anumită valoare; a preţui. – Din valoare.
VALORÁŢIE, valoraţii, s.f. Procedeu artistic datorită căruia se poate reda în pictură iluzia volumului obiectelor prin efecte de valoare (II 6).- Valora + suf. -ţie (după fr. valorisation).
VALÓRIC, -Ă, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. -Valoare + suf. -ic.
VALORIFICÁ, valorífic, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidenţă valoarea unui lucru; (în special) a folosi în procesul de producţie anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica.
VALORIFICÁRE, valorificări, s.f. Acţiunea de a valorifica. – V. valorifica.
VALORIFICÁT, -Ă, valorificaţi, -te, adj. Care este pus în valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maximă; a cărui valoare este pusă în evidenţă. ♦ (În special despre surse de energie, materii prime) Care este folosit (în procesul de producţie) cât mai raţional, cât mai rentabil etc. – V. valorifica.
VALORIZÁ, valorizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A valorifica. 2. (Filoz.) A conferi sau a recunoaşte o valoare; a formula judecăţi de valoare. – Din fr. valoriser.
