Toate definitiile

TEXT, texte, s. n. 1. Ceea ce este exprimat în scris; cuprinsul unei opere literare sau științifice, al unui discurs, al unei legi etc. ♦ Fragment, parte dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei compoziții muzicale. 3. Literă de tipar cu un corp de 20 de puncte tipografice. – Din fr. texte, lat. textus.

TEXTÍL, -Ă, textili, -e, adj. 1. (Despre fibre, mașini etc.) Care servește la țesut sau la tricotat; care poate fi folosit în țesătorie. ♦ (Despre plante) Din care se obțin fibre textile (1). ♦ Țesut, lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se referă la țesătorie sau la țesături. Industrie textilă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Stofe, pânzeturi; p. ext. obiecte confecționate din stofe sau din pânzeturi. – Din fr. textile, lat. textilis.

TEXTILÍST, -Ă, textiliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocupă cu țesătoria, specializat în industria textilă. – Textil + suf. -ist

TEXTOLÍT, textolite, s. n. Material în formă de plăci, constituit din straturi de țesături impregnate cu rășini sintetice de tipul bachelitei, prelucrabil prin așchiere, utilizat ca material electroizolant în electrotehnică și radiotehnică, în construcția de mașini (la fabricarea unor roți dințate). – Din fr. textolite.

TEXTOLÓG, -Ă, textologi, -ge, s. m. și f. Specialist în textologie. – Din textologie (derivat regresiv).

TEXTOLÓGIC, -Ă, textologici, -ce, adj. Referitor la textologie, de textologie. – Din textologie.

TEXTOLOGÍE s. f. Disciplină filologică aplicată la studiul comparat al textelor unor opere literare sau de altă natură, pentru stabilirea versiunii definitive corecte, autentice, în vederea republicării operelor în ediții postume. – Din rus. tekstologhia.

TEXTUÁL, -Ă, textuali, -e, adj. Care este reprodus cuvânt cu cuvânt, fără nici o modificare a textului original. [Pr.: -tu-al] – Din fr. textuel.

TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture.

TEXTÚRĂ, texturi, s. f. 1. Constituția unei roci sau a unui aliaj din punctul de vedere al orientării în spațiu a părților componente. 2. Țesătură, urzeală. 3. Imprimat de dimensiuni mici, sub formă de fâșie, care se lipește într-o lucrare tipărită, acoperind pasajele care trebuie rectificate. – Din fr. texture, lat. textura.

TEZÁUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăție. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preț. ♦ Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă vreme în pământ și care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit și prețuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societăți, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus.

TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Înv.) Custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului; casier, vistiernic. [Pr.: -za-u-] – Tezaur + suf. -ar.

TEZAURIZÁRE, tezaurizări, s. f. Acțiunea de a tezauriza și rezultatul ei. [Pr.: -za-u-] – V. tezauriza.

TEZAURIZATÓR, tezaurizatori, s. m. (Rar) Persoană care tezaurizează. [Pr.: -za-u-] – Tezauriza + suf. -tor.

TEZÍSM s. n. Susținere, propagare a anumitor teze. ♦ Caracter al unei scrieri care se limitează la ilustrarea sau demonstrarea unor teze prestabilite; p. ext. didacticism. – Teză + suf. -ism.

TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist.

THAILANDÉZ, -Ă, thailandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Thailandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Thailandei sau populației ei, privitor la Thailanda sau la populația ei. – Din fr. thailandais.

THALIDOMÍDĂ s. f. (Farm.) Tranchilizant și antivomitiv cu acțiune nocivă asupra fătului când este administrat femeilor gravide. – Din engl., fr. thalidomide.

THRÍLLER s. n. Roman, piesă de teatru sau film de groază. [Pr.: trílăr] – Cuv. engl.

TI interj. (Cu «i» prelungit) Exclamație care exprimă diverse stări sufletești (mirare, admirație, mânie, ciudă, necaz). – Onomatopee.

TIAMÍNĂ s. f. (Farm.) Vitamina B₁ [Pr.:ti-a-] – Din fr. thiamine.

TIBÉT s. n. (Înv.) Numele unei țesături de lână. – Din germ. Tibet, fr. tibet.

TIBETÁN, -Ă, tibetani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) din Tibet. – Din fr. tibétain.

TÍBIA, tibii, s. f. Os lung și gros al piciorului, situat între genunchi și gleznă, lângă peroneu, cu care formează scheletul gambei. [Pr.: -bi-a] – Din fr., lat. tibia.

TIBIÁL, -Ă, tibiali, -e, adj. Care se referă la tibia, care aparține tibiei. [Pr.: -bi-al] – Din fr. tibial.

TIBIȘÍR, tibișire, s. n. (Înv. și reg.) Cretă (pentru scris pe tablă). – Din tc. tebeșir.

TICĂÍ¹, pers. 3 ticăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ceasornice) A emite un sunet ritmic caracteristic în timpul funcționării; a face tic-tac. 2. (Despre inimă) A bate tare (sub efectul unei emoții puternice); a zvâcni, a palpita. – Tic¹ + suf. -ăi.

TICĂÍ², ticăiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Rar) A lucra încet, fără spor; a se mocăi. – Et. nec.

TICĂIÁLĂ s. f. (Rar) Muncă fără spor; mocăială. – Ticăi² + suf. -eală.

TICĂÍT¹, ticăituri, s. n. Faptul de a ticăi¹; bătaie, sunet ritmic al ceasornicului; zvâcnire, palpitare a inimii. – V. ticăi¹.