Toate definitiile
TALUZÁRE, taluzări, s. f. Acțiunea de a taluza. – V. taluza.
TALUZÁT, -Ă, taluzați, -te, adj. (Despre rambleuri și debleuri) Care are taluzuri, cu taluzuri. – V. taluza.
TALVÉG, talveguri, s. n. Linia care unește între ele punctele cele mai adânci ale albiei unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate. – Din germ. Talweg, fr. thalweg.
TETRAHIDRONAFTALÍNĂ s. f. (Chim.) Tetralină. – Din fr. tétrahydronaphtalène (după naftalină).
TETRALÍNĂ s. f. Lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter etc., obținut din naftalină și servind ca dizolvant în industria casnică; tetrahidronaftalină. – Din fr. tétraline.
TETRALOGÍE, tetralogii, s. f. Serie de patru piese de teatru (trei tragedii și o dramă satirică) pe care poeții greci o prezentau la concursuri. ♦ P. ext. Serie de patru opere literare sau muzicale unite printr-o idee comună. – Din fr. tétralogie.
TETRAMÉTRU, tetrametri, s. m. Vers grec compus din patru grupe a câte două picioare (patru metri). – Din fr. tétramètre.
TETRAONÍDĂ, tetraonide, s. f. (La pl.) Familie de păsări galinacee reprezentată prin ieruncă; (și la sg.) pasăre din această familie. – Din fr. tétraonidés.
TETRAPÓD1, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.
TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj. (Despre animale; adesea substantivat) Care are patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode.
TETRAPODÍE, tetrapodii, s. f. (Lit.) Metru (3) antic compus din patru picioare (9). – Din fr. tétrapodie, engl. tetrapody.
TETRÁRH, tetrarhi, s. m. 1. Guvernatorul unei tetrarhii. 2. Titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. – Din lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque.
TETRARHÁT, tetrarhate, s. n. (Ist.) Demnitate de tetrarh. ♦ Tetrarhie. – Din fr. tétrar(c)hat.
TETRARHÍE, tetrarhii, s. f. Sistem politic (instituit de Dioclețian) potrivit căruia administrarea Imperiului Roman era împărțită în patru părți, cu patru conducători. ♦ Timpul cât guverna un tetrarh. – Din fr. tétrarchie.
TETRASILÁB, tetrasilabe, s. n. Cuvânt sau (mai rar) vers format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabe.
TETRASILÁBIC, -Ă, tetrasilabici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau versuri) Care este format din patru silabe. – Din fr. tétrasyllabique.
TETRATLÓN, tetratloane, s. n. Probă sportivă combinată la care se face însumarea punctelor realizate de concurent în patru probe reunite, alese de organizatorii concursurilor. – Din fr. tétrathlon.
TETRATLONÍST, -Ă, tetratloniști, -ste, s. m. și f. Sportiv specializat în tetratlon. – Tetratlon + suf. -ist.
TETRAVALÉNT, -Ă, tetravalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are patru valențe. – Din fr. tétravalent.
TETRAVÁNGHEL s. n. v. tetraevanghel.
TETREÁ, tetrele, s. f. (Înv.) Dulceață (de chitră). – Din tc. tetre.
TETRÓDĂ, tetrode, s. f. Tub electronic cu patru electrozi situați într-un balon cu vid. – Din fr. tétrode.
TEU, teuri, s. n. 1. Riglă de desen prevăzută la un capăt cu o riglă mai mică, perpendiculară pe prima. 2. Dispozitiv indicator în formă de T, folosit pe un aeroport pentru a arăta direcția și sensul vântului. 3. Nume dat unor obiecte care au forma literei T. – Din fr. té.
TÉUCĂ s. f. v. teică.
TEÚGĂ, teuge, s. f. Construcție situată deasupra punții superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, mai rar, locuințe pentru echipaj. – Din fr. teugue.
TEURGÍE s. f. (Livr.) Magie albă. [Pr.: te-ur-] – Din fr. théurgie, lat. theurgia.
TEUTÓN, -Ă, teutoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc german. 2. Adj. Care aparține teutonilor (1), privitor la teutoni; p. gener. (depr.) german, nemțesc; teutonic. [Pr.: te-u-] – Din fr. teuton.
TEUTÓNIC, -Ă, teutonici, -ce, adj. Teuton (2). [Pr.: te-u-] – Din fr. teutonique.
TEX, texuri, s. n. Sistem de măsurare a fineții firelor textile. – Din fr. tex.
TEXOPRÍNT s. n. Procedeu de obținere a unui dispozitiv prin fotografierea directă a formei de tipar înalt. – Din germ. Texoprint.