Toate definitiile
TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turațiile unei piese rotitoare. ◊ Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.
TÁICĂ s. m. (Pop.) 1. Tată. ♦ (La vocativ) Termen afectiv cu care se adresează cineva unui om mai în vârstă; termen afectiv cu care se adresează un părinte copilului său, un om mai în vârstă unuia mai tânăr etc. 2. (Determinat prin „părinte” sau „popă”) Nume (de adresare) dat preotului. – Din tată (după maică). Cf. scr. tajko.
TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie întinsă, blid. [Var.: tăiér s. n.] – Din magh. tányér.
TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec.
TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun.
TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taïga.
TAIM-ÁUT, taim-auturi, s. n. (Sport) Scurtă întrerupere a jocului (la baschet, volei etc.), acordată de arbitru, la cererea antrenorului sau a căpitanului de echipă. [Scris și: time-out] – Din engl. time-out.
TAÍN, tainuri, s. n. 1. Porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domnitor sau boieri; p. gener. rație de alimente. ♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară. ♦ Provizie. 2. Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp. 3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. – Din tc. tayin.
TAIÓR, taioare, s. n. Costum femeiesc alcătuit dintr-o fustă și o jachetă (confecționate din același material). ♦ Jachetă de stofă. – Din fr. tailleur.
TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă sau boroană cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec.
TALÁJ s. n. v. talaș.
TALÁMIC, -Ă, talamici, -ce, adj. (Anat.) Care ține de talamus, al talamusului. – Din fr. thalamique.
TALÁMUS, talamusuri, s. n. Formație anatomică nervoasă cenușie care constituie o parte a encefalului și care este situată la baza creierului, având rol principal în integrarea excitațiilor senzitive și senzoriale care merg la scoarța cerebrală. – Din fr. thalamus.
TALÁN, talani, s. m. (Pop.) 1. (Med.) Dalac. 2. Termen depreciativ pentru un cal bătrân și slab; gloabă. – Din tc. talan.
TALÁNCĂ s. f. v. talangă.
TALÁNGĂ, tălăngi, s. f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; balangă; sunetul produs de un astfel de clopot. [Var.: taláncă s. f.] – Cf. balangă.
TALÁNT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ.
TALÁR, talare, s. n. (Înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități militare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. – Din germ. Talar, lat. talaria.
TALASOCRAȚÍE s. f. Putere întemeiată pe supremație maritimă; stăpânire asupra mărilor. – Din fr. thalassocratie.
TALASOFOBÍE s. f. Stare patologică manifestată prin teamă de mare; fobie a mării. – Din fr. thalassophobie.
TALASOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a mărilor și oceanelor. – Din fr. thalassogenèse.
TALASOGRAFÍE s. f. Studiu care se ocupă cu cercetarea mărilor. – Din fr. thalassographie.
TALASOTERAPÍE s. f. Tratament terapeutic care constă în băi de mare asociate cu aer marin, folosit în boli ca reumatismul cronic, sinuzita etc. [Var.: talazoterapie s. f.] – Din fr. thalassothérapie.
TALÁȘ s. n. (Colectiv) 1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [Var.: taláj s. n.] – Din tc. talaș.
TALÁȘCĂ, tălăști, s. f. (Reg.) Curea de încins mijlocul; cingătoare. – Et. nec.
TALÁZ, talazuri, s. n. Val mare stârnit de furtuni pe mări sau pe oceane; p. gener. val. – Din tc. talaz.
TALAZOTERAPÍE s. f. v. talasoterapie.
TÁLĂ, tale, s. f. (Reg.) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, în forma tala) Încet-încet, haide-hai. – Et. nec.
TALẤM, talâmuri, s. n. (Înv.) 1. Plecăciune, reverență. 2. Apucătură, deprindere; gest. [Var.: talím s. n.] – Din tc. tālim.