Toate definitiile
TACTÍSM s. n. Deplasare a unui organism liber înspre o sursă de excitație sau în sens contrar acestei surse. – Din fr. tactisme.
TAEFÉT s. n. v. taifet.
TAFT s. n. v. taht.
TAFTÁ, taftale, s. f. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare, un foșnet caracteristic. [Var.: (înv.) táftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taf-fetas.
TÁFTĂ s. f. v. tafta.
TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam].
TÁGĂ s. f. (Înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă.
TÁGMĂ, tagme, s. f. Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (Peior.) Clică, gașcă. – Din ngr. tághma.
TAHEOMETRÍE s. f. Tahimetrie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. tachéométrie.
TAHEOMÉTRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-. – Var.: (înv.) tahiométru s. n.] – Din fr. tachéomètre.
TAHIARITMÍE, tahiaritmii, s. f. (Med.) Aritmie cu frecvență cardiacă mare. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. tachyarythmie.
TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare anormală a bătăilor inimii datorită unui efort fizic, unei emoții, unei afecțiuni cardiace etc. – Din fr. tachycardie.
TAHIFAGÍE s. f. Faptul de a mânca repede. – Din fr. tachyphagie.
TAHIFEMÍE, tahifemii, s. f. (Med.) Manifestare patologică constând în accelerarea exagerată a ritmului vorbirii. – Din fr. tachyphémie.
TAHIGRÁF1, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe.
TAHIGRÁF2, tahigrafi, s. m. (Înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.
TAHIGRAFÍE, tahigrafii, s. f. (Înv.) Stenografie. – Din fr. tachygraphie.
TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.
TAHILALÍE, tahilalii, s. f. (Med.) Vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte, care conduce la articulare defectuoasă și incompletă. – Din fr. tachylalie.
TAHIMÉTRIC, -Ă, tahimetrici, -ce, adj. Privitor la tahimetrie, care aparține tahimetriei. – Din fr. tachymétrique.
TAHIMETRÍE, tahimetrii, s. f. Metodă de măsurare a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; taheometrie. – Din fr. tachymétrie.
TAHIMÉTRU, tahimetre, s. n. 1. Instrument topografic alcătuit dintr-un dispozitiv special, care permite determinarea pe cale optică a distanței până la un punct vizat, prin citire cu ajutorul unei mire așezate în acest punct. 2. Aparat folosit pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. – Din fr. tachymètre.
TAHIOMÉTRU s. n. v. taheometru.
TAHIÓN, tahioni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară ipotetică, a cărei viteză ar fi superioară celei a luminii. [Pr.: -hi-on] – Din engl., fr. tachyon.
TAHIPNÉE, tahipnee, s. f. Accelerare a ritmului de respirație datorită unor boli ale aparatului respirator, cardiac, în nevroze etc. – Din fr. tachypnée.
TAHISCÓP, tahiscoape, s. n. Aparat folosit pentru studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parțiale. – Din fr. tachyscope.
TAHISTOSCÓP, tahistoscoape, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se prezintă unei persoane, pentru un timp foarte scurt, diferite desene, cuvinte, litere etc., în vederea studierii atenției, percepției, a unor procese senzoriale etc. – Din fr. tachistoscope.
TAHISTOSCÓPIC, -Ă, tahistoscopici, -ce, adj. Referitor la tahistoscop sau la folosirea lui, de tahistoscop. – Din fr. tachistoscopique.
TAHOGENERATÓR, tahogeneratoare, s. n. Tahometru electric. – Din fr. tachogénérateur.
TAHOGRÁF, tahografe, s. n. 1. Tahometru înregistrator. 2. (Med.) Aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului, respirației etc. – După fr. tachéographe.