Toate definitiile
TICĂÍT2, -Ă, ticăiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Care lucrează încet, fără spor; mocăit. 2. (Pop.) Nenorocit, necăjit; sărman, năpăstuit. – V. ticăi2.
TICĂLÓS, -OÁSĂ, ticăloși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (Înv.) (Persoană) care se găsește într-o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. „mizerie”, et. nec.) + suf. -os.
TICĂLOȘENÍE, ticăloșenii, s. f. (Rar) Ticăloșie (1). – Ticălos + suf. -enie.
TICĂLOȘEȘTE adv. (Rar) În mod josnic, mârșav. – Ticălos + suf. -ește.
TICĂLOȘÍ, ticăloșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A decădea sau a face să decadă din punct de vedere moral sau material. – Din ticălos.
TICĂLOȘÍE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie. 2. (Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. -ie.
TICHÉT, tichete, s. n. Bucată de hârtie sau de carton imprimat, care asigură posesorului anumite drepturi. – Din fr., engl. ticket.
TICHÍE, tichii, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creștetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, dorește să aibă altele, mai puțin utile sau inutile. ♦ Bonetă, scufiță. ♦ (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți; căiță. ◊ Expr. (În superstiții) A se naște cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitíe s. f.] – Din tc. takke.
TICHIÚȚĂ, tichiuțe, s. f. Diminutiv al lui tichie. ◊ (În basme) Tichiuța dracului = pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă. [Pr.: -chi-u] – Tichie + suf. -uță.
TICLUÍRE, ticluiri, s. f. Acțiunea de a ticlui și rezultatul ei. – V. ticlui.
TÍCNĂ s. f. v. tihnă.
TICNEÁLĂ s. f. v. tihneală.
TICNÍ vb. IV v. tihni.
TICNÍRE s. f. v. tihnire.
TICNÍT, -Ă adj. v. tihnit.
TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec.
TICSÍRE, ticsiri, s. f. Acțiunea de a ticsi și rezultatul ei; îngrămădire, înghesuire. – V. ticsi.
TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi.
TIC-TÁC interj. Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.; tic1. ◊ (Substantivat, n.) Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.
TIFÁN, tifane, s. n. Năvod mic folosit pentru pescuit în bălți, iazuri, canale. – Et. nec.
TÍFLĂ, tifle, s. f. Gest batjocoritor făcut cu palma întinsă, cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate; bleandă2. ◊ Expr. A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tiflă = a) a face gestul descris mai sus; b) a disprețui, a desconsidera, a sfida; a renunța cu dispreț la ceva. – Din ngr. tifla.
TIFLÍTĂ, tiflite, s. f. Inflamație acută sau cronică a cecului2, care se manifestă prin dureri abdominale. – Din fr. typhlite.
TIFLOCOLÍTĂ, tiflocolite, s. f. (Med.) Colită localizată în cec2. – Din fr. typhlocolite.
TIFLOGRÁF, tiflografe, s. n. Instrument cu ajutorul căruia scriu nevăzătorii. – Din fr. typhlographe.
TIFLOGRÁFIC, -Ă, tiflografici, -ce, adj. Referitor la tiflografie, de tiflografie. – Din fr. typhlographique.
TIFLOGRAFÍE s. f. Sistem de scriere în relief pentru nevăzători. – Din fr. typhlographie.
TIFLOLOGÍE s. f. Ramură a defectologiei care studiază multidisciplinar orbirea și ambliopia, compensarea acestora prin tiflotehnică, educarea, instruirea și calificarea nevăzătorilor. – Din fr. typhlologie.
TIFLOMEGALÍE s. f. (Med.) Hipertrofie a cecului2 ca urmare a unei alimentații vegetale abundente. – Din fr. typhlomégalie.
TIFOBACILÓZĂ s. f. (Med.) Granulie. – Din fr. typho-bacillose.
TIFOÍDĂ adj. (În sintagma) Febră tifoidă = boală infecțioasă, contagioasă și epidemică, provocată de un bacil specific, manifestată prin febră mare, tulburări intestinale, stare de toropeală și care se transmite prin apa de băut, prin fructe și prin legume nespălate etc.; tifos, lingoare, boală lungă. – Din fr. typhoïde.