Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

RÍSLING s. n. Varietate de struguri cu boabele dese, de culoarea galbenă-verzuie cu mici puncte negre, cu pielița groasă; p. ext. vin din astfel de struguri. [Scris și: riesling] – Din germ. Riesling, fr. riesling.

RISOLÚTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Decis, hotărât; cu fermitate. – Cuv. it.

RISTÁV s. n.v. răstav.

RIȘCÁR, rișcari, s. m. Jucător de rișcă. – Rișcă + suf. -ar.

RÍȘCĂ s. f. Numele unui joc de noroc în care jucătorii trebuie să ghicească pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. – Din rus. reska.

RITARDÁNDO adv. (Indică modul de execuție a unei bucăți muzicale) Cu un ritm încetinit treptat; rărind treptat ritmul. – Cuv. it.

RITENÚTO adv. (Indică modul de execuție a unei bucăți muzicale) în tempo reținut, (mai) moderat. – Cuv. it.

RITIDÓM, ritidomuri, s. n. Strat extern al scoarței arborilor bătrâni, alcătuit din țesuturi moarte care se desprind în lamele subțiri. – Din fr. rhytidome.

RETINOPATÍE, retinopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile retinei. – Din fr. rétinopathie.




RETIPĂRÍ, retipărésc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Re-1 + tipări.

RETIPĂRÍRE, retipăriri, s. f. Acțiunea de a retipări și rezultatul ei. – V. retipări.

RETIPĂRÍT, -Ă, retipăriți, -te, adj. Tipărit din nou; reeditat. – V. retipări.

RETOPÍ, retopésc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Re-1 + topi.

RETOPÍRE, retopiri, s. f. Acțiunea de a retopi și rezultatul ei. – V. retopi.

RETOPÍT, -Ă, retopiți, -te, adj. Topit din nou. – V. retopi.

RÉTOR, retori, s. m. 1. (În antichitatea greco-romană) Maestru, profesor de retorică. 2. Orator. [Var.: (înv.) rítor s. m.] – Din ngr. rítor, lat. rhetor, -oris.

RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justețea ideilor expuse printr-o argumentație bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, ngr. ritorikós, germ. rhetorisch.

RETORÍSM s. n. Abuz de figuri și de elemente retorice, elocvență emfatică, vorbărie pompoasă, lipsită de conținut. – Din retoric.

RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

RETORSIÚNE, retorsiuni, s. f. Luarea de către un stat față de altul a unor măsuri coercitive, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat împotriva celui dintâi. – Din fr. rétorsion.

RETÓRTĂ, retorte, s. f. Vas de sticlă, de pământ, de metal, de obicei în formă de balon, cu gâtul lung și curbat, întrebuințat pentru distilare la temperaturi mai ridicate în laboratoare sau în industrie. ◊ Cărbune de retortă = cărbune dur, bun conducător de electricitate, care se depune pe pereții retortelor în care se distilează cărbunele la fabricarea gazului de iluminat și care are întrebuințări în electrotehnică. – Din fr. retorte, germ. Retorte.

RETRACTÁ, retractéz, vb. I. 1. Tranz. A reveni asupra celor afirmate înainte (recunoscându-și greșeala), a retrage cele spuse; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre mușchi, tegumente, tendoane etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

RETRACTÁBIL, -Ă, retractabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi retractat. – Din fr. rétractable.

RETRACTÁRE, retractări, s. f. Acțiunea de a (se) retracta și rezultatul ei. – V. retracta.

RETRACTÍL, -Ă, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau părți ale corpului) Care are facultatea de a se strânge, de a se zgârci, de a se trage înapoi sau în interior. – Din fr. rétractile.

RETRACTILITÁTE s. f. Însușirea de a se strânge, de a fi retractil. – Din fr. rétractilité.

RETRÁCȚIE, retracții, s. f. Însușire a unui țesut sau a unui organ de se contracta, de a-și reduce dimensiunile din cauza unei excitații, a unei boli. – Din fr. rétraction.

RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Re1- + traduce.

RETRADÚCERE, retraduceri, s. f. Acțiunea de a se retraduce și rezultatul ei. – V. retraduce.

RETRADÚS, -Ă, retraduși, -se, adj. Tradus din nou, tradus încă o dată. – V. retraduce.

 <<   <    97 98 99 100 101 102 103 104 105 106 107    >   >> 
pagina 102 din 117

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii