R s.m. invar. A douăzeci şi una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă (3) vibrantă (1) dentală). [Pr.: re].

RABÁNĂ s.f. Ţesătură dungată, impermeabilă, obţinută din rafie, care se foloseşte, în Africa, la confecţionarea îmbrăcămintei, a perdelelor etc. – Din fr. rabane.

RABÁN//Ă ~e 1) Ţesătură impermeabilă din fibre de rafie, având diferite întrebuinţări. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. /<fr. rabane

RABÁRBURĂ, rabarbure, s.f. (Bot.; reg.) Revent (Rheum officinale) – Din germ. Rhabarber, magh. rebarbara.

RABÁT, rabaturi, s.n. Reducere de preţ faţă de preţul cu amănuntul al mărfii. (În sintagma) Rabat comercial = parte din preţul de vânzare cu amănuntul, stabilită ca o cotă procentuală, destinată să acopere cheltuielile de circulaţie şi să asigure beneficii organizaţiilor comerciale; adaos comercial. – Din germ. Rabatt.

RABÁT ~uri n. Reducere din preţul unei mărfi la vânzarea cu ridicata. ♢ ~ comercial diferenţa dintre preţul cu ridicata şi preţul de desfacere cu amănuntul. /<germ. Rabatt

RABATÁ, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabáte vb. III.] – Din fr. rabattre.

RABATÁBIL, -Ă, rabatabili, -e, adj. (Despre un element de construcţie, un organ de maşină etc.) Care se poate roti în jurul unei axe (orizontale). Scaun rabatabil. Masă rabatabilă. – Din fr. rabattable.

RABATÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre elemente de construcţie, de mobilier, organe de maşini etc.) Care se poate roti în jurul unei axe (orizontale). Masă ~ă. /<fr. rabattable

RABATÁRE, rabatări, s.f. 1. (Mat.) Rotire a unei figuri plane în jurul unei drepte orizontale sau verticale din planul figurii. 2. Pliere, îndoire. [Var.: rabátere s.f.]. – V. rabata.

RABATÁT, -Ă, rabataţi, -te, adj. 1. Care a fost rotit în jurul unei drepte (pe care o conţine). 2. Pliat. – V. rabata.

RABÁTE vb. III. v. rabata.

RABÁTERE s.f. v. rabatare.

RABATÓR, rabatoare, s.n. Organ al unor maşini agricole care are rolul de a susţine plantele în timpul tăierii şi de a le apleca pe platforma maşinii. – Din fr. rabattoir.

RABAT//ÓR ~oáre n. Organ al combinelor care susţine plantele în timpul tăierii şi le apleacă pe platforma maşinii. /<fr. rabattoir

RABDOMANŢÍE s.f. Arta de a ghici viitorul cu ajutorul unei baghete magice. – Din fr. rhabdomancie.

RABIÁT, -Ă, rabiaţi, -te, adj. (Rar) Furios, turbat. [Pr.: -bi-at] – Din germ. rabiat.

RÁBIC, -Ă, rabici, -ce, adj. (Rar) De rabie, caracteristic rabiei, privitor la rabie. – Din fr. rabique.

RÁBI//C ~că (~ci, ~ce) rar Care ţine de rabie; propriu rabiei. /<fr. rabique

RÁBIE, rabii, s.f. (Med.) Turbare. – Din lat. rabia (= rabies, -ei).

RÁBI//E ~i f. Boală acută provocată de o infecţie virotică, frecventă la animale (câini, lupi, pisici etc.), transmisibilă şi omului, care se manifestă prin accese nervoase puternice, urmate de paralizie şi apoi de moarte; turbare. [G.-D. rabiei; Sil. -bi-e] /<lat. rabia

RÁBIN, rabini, s.m. Conducător religios al unei comunităţi mozaice. [Acc. şi: rabín] – Din pol. rabin, germ. Rabbiner. Cf. fr. r a b b i.

RÁBIN ~i m. Şef religios al comunităţilor de evrei. /<pol. rabin, germ. Rabbiner

RABINÁT s.n. Calitatea de rabin, funcţia de rabin. ♦ Perioadă de timp cât funcţionează un rabin. – Din fr. rabbinat, germ. Rabbinat.

RABINÁT n. 1) Funcţie de rabin. 2) Durată de timp în care un rabin îşi exercită funcţia. /<fr. rabbinat, germ. Rabbinat

RABÍNIC, -Ă, rabinici, -ce, adj. De rabin. – Din germ. rabinisch, fr. rabbinique.

RABINÍSM s.n. Doctrina rabinilor. – Din fr. rabbinisme.

RÁBIŢ s.n. Plasă de sârmă galvanizată, cu ochiuri mari, folosită pentru fixarea tencuielilor pe suprafaţa unor elemente de construcţie la care tencuiala aderă greu sau pentru executarea unor ornamente. – Et. nec.

RÁBIŢ n. Reţea de sârmă folosită ca suport la fixarea tencuielii pe unele materiale (lemn, metal etc.). /<germ. Rabitz

RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuinţare îndelungată); (despre fiinţe) a-şi pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv).