Toate definitiile

RIGÓLĂ, rigole, s. f. 1. Șanț mic sau amenajare specială făcută de-a lungul străzilor, între marginea părții carosabile și bordura trotuarelor, având rolul de a colecta apele superficiale și de a le dirija la un punct de descărcare. 2. Canal mic sau brazdă prin care este condusă apa de irigație la plante. 3. Formă de eroziune în adâncime (până la 50 cm) a solului ca rezultat al acțiunii șuvoaielor de apă. – Din fr. rigole (cu unele sensuri după germ. Rigole).

RIGORÍSM s. n. 1. Concepție etică ce opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale ale omului. 2. Severitate extremă în stabilirea, în interpretarea sau în aplicarea normelor morale sau, p. gener., a altor norme. – Din fr. rigorisme.

RIGORÍST, -Ă, rigoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al rigorismului. – Din fr. rigoriste.

RIGURÓS, -OÁSĂ, riguroși, -oase, adj. 1. Care este făcut cu rigurozitate, cu scrupulozitate; sever, strict, aspru. 2. Care nu admite abateri; inflexibil, necruțător, neînduplecat. 3. (Despre demonstrații) În care fiecare afirmație este consecința clară a afirmațiilor demonstrate anterior. – Din fr. rigoureux, lat. rigorosus, it. rigoroso.

RIGUROZITÁTE s. f. Strictețe; severitate, rigiditate, asprime. – Riguros + suf. -itate. Cf. it. rigorosita.

RIHTUÍ, rihtuiesc, vb.lV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten.

RIHTUÍRE, rihtuiri, s. f. Acțiunea de a rihtui și rezultatul ei. – V. rihtui.

RIHTUÍT s. n. Faptul de a rihtui. – V. rihtui.

RIHTUITÓR, -OÁRE, rihtuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care rihtuiește. [Pr.: -tu-i-] – Rihtui + suf. -tor.

RÍLĂ s. f. v. ril.

RIMÁ, rimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleași sunete în silabele finale. ♦ Fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens. 2. (Rar) A face versuri cu rimă. – Din fr. rimer.

RIMÁT, -Ă, rimați, -te, adj. (Despre cuvinte) Care rimează cu altul. – V. rima.

RÍMĂ, rime, s. f. Repetare a sunetelor finale în două sau în mai multe versuri (începând cu ultima silabă accentuată); p. ext. potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt (ori segment dintr-un cuvânt) care rimează cu altul. ♦ Vers. – Din fr. rime.

RIMÉL, rimeluri, s. n. Produs cosmetic care se prezintă sub formă de pastă de diverse culori, folosit pentru machierea genelor. – Din fr. rimmel.

RIMELÁ, rimelez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu rimel pe gene. – Din rimel.

RIMELÁT¹ s. n. Faptul de a (se) rimela. – V. rimela.

RIMELÁT², -Ă, rimelați, -te, adj. (Despre gene, ochi) Care este dat cu rimel; (despre persoane) care are ochii fardați cu rimel. – V. rimela.

RÍNĂ, rine, s. f. Jgheab prin care metalele și aliajele topite se scurg din cuptoare în oalele de turnare sau de transport. – Din germ. Rinne.

RINCOCEFÁL, rincocefali, s. m. (La pl.) Ordin de reptile caracterizat prin existența coardei dorsale; (și la sg.) reptilă care face parte din acest ordin. – Din fr. rhynchocéphales.

RINDEÁ, rindele, s. f. Unealtă compusă dintr-unul sau mai multe cuțite fixate cu ajutorul unor pene într-un corp de lemn, cu care se execută, manual sau mecanizat, netezirea și fasonarea pieselor de lemn prin așchiere. ◊ Loc. vb. A da la rindea = a prelucra cu rindeaua; a gelui, a rindelui. ♦ Unealtă folosită la netezirea unor piese făcute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale. [Var.: (reg.) rândeá s. f.] – Din tc. rende.

RINDELÁ, rindelez, vb. IV. Tranz. A rindelui. – V. rindea.

RINDELÁRE, rindelări, s. f. Rindeluire. – V. rindela.

RINDELUÍT s. n. Rindeluire. – V. rindelui.

RINENCEFÁL, rinencefale, s. n. Parte a creierului în care se realizează integrări superioare ale funcțiilor vegetative și emoționale. – Din fr. rhinencéphale.

RINFORZÁNDO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Prin creșterea momentană a sonorității; cu sonoritate crescută. [Pr.: rinforțándo] – Cuv. it.

RING, ringuri, s. n. 1. Estradă ridicată la o înălțime regulamentară, de formă pătrată și împrejmuită cu corzi sprijinite pe patru stâlpi, unde se dispută gale de box. ♦ P. ext. Box. ♦ Platformă, estradă sau spațiu special amenajat într-un local, pe care se dansează. 2. Mașină specială folosită în industria textilă pentru întinderea sau dublarea tortului, pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi. 3. Cerc de metal pentru acostarea navelor, fixat de bulonul de pe peretele cheiului. – Din fr., engl. ring.

RINGLÓTĂ s. f. v. renglotă.

RINÍCHI, rinichi, s. m. Fiecare dintre cele două organe interne ale omului și ale animalelor superioare, care secretează și excretează urina și care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavității peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale; rărunchi. ♦ (Med.) Rinichi artificial = aparat care servește la înlocuirea temporară a funcțiilor rinichiului, eliminând totodată produșii toxici din sânge, fără să modifice compoziția lui. – Lat. reniculus.

RINÍTĂ, rinite, s. f. Inflamație acută sau cronică a mucoasei nasului; coriză, guturai. – Din fr. rhinite.

RINOCÉR, rinoceri, s. m. Nume dat la două genuri de mamifere pahiderme imparicopitate mari din Africa și Asia, cu pielea aproape lipsită de păr, cu unul sau cu două coarne în frunte; animal din aceste genuri. – Din fr. rhinocéros, lat. rhinoceros.