VĂPSÍ vb. IV. v. vopsi.

VĂR, VÁRĂ, veri, vere, s.m. şi f. 1. Grad de rudenie între copiii sau descendenţii persoanelor care sunt fraţi sau surori; persoană care se află cu alta într-o asemenea relaţie de rudenie, considerată în raport cu aceasta. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera.

VĂR veri m. Persoană de sex masculin considerată în raport cu fiica sau fiul unchiului ori a mătuşii. /<lat. verus, ~a

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ţine vitele sau oile la păşune (la munte) în timpul verii. – Din vară.

A VĂR//Á ~éz 1. intranz. rar (despre per-soane) A petrece vara undeva. 2. tranz. (animale) A ţine la păşune în timpul verii. /Din vară

VĂRÁR, vărari, s.m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var şi la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. – Var + suf. -ar.

VĂRÁR ~i m. 1) Muncitor specializat în arderea pietrei de var. 2) rar Vânzător de var. /var + suf. ~ar

VĂRÁT s.n. 1. Faptul de a văra. 2. Taxă care se plătea în trecut pentru păşunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic (II 2) – V. văra.

VĂRÁTEC, -Ă adj., s.n. v. văratic.

VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s.n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S.n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la păşunat. 2. (Reg.) Taxă pentru păşunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat(2). [Var.: vărátec, -ă adj., s.n.] – Vară + suf. -atic.

VĂRÁTI//C¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de vară; caracteristic verii. Soare ~. 2) (de-spre fructe, legume) Care se coace devreme. Mere ~ce. Pătlăgele ~ce. /vară + suf. ~atic

VĂRATIC² ~uri n. 1) Loc unde pasc vitele în timpul verii. 2) înv. Impozit pentru păscutul vitelor. /vară + suf. ~atic

VĂRĂRÍE, vărării, s.f. Loc unde se extrage piatra de var; locul şi instalaţiile pentru fabricarea varului; loc unde se depozitează sau se vinde varul. – Var + suf. -ărie.

VĂRĂRÍ//E ~i f. 1) Loc de unde se extrage piatra de var. 2) Loc unde se arde piatra de var. 3) Loc unde se păstrează varul; depozit de var. [G.-D. vărăriei] /var + suf. ~ărie

VĂRGÁ, vărghez, vb. I. Tranz. A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv).

A VĂR//GÁ ~ghéz tranz. A face dungi; a dunga. /Din vărgat

VĂRGÁT, -Ă, vărgaţi, -te, adj. Cu dungi, cu vărgi; dungat.

VĂRGÁ//T ~tă (~ţi, ~te) Care are dungi; cu dungi; dungat; vârstat. /vargă + suf. ~at

VĂRGĂŢÉL, -EÁ, vărgăţei, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vărgat. – Vărgat + suf. -el.

VĂRGULÍŢĂ, vărguliţe, s.f. Vărguţă. – Vargă + suf. -uliţă.

VĂRGÚŢĂ, vărguţe, s.f. Diminutiv al lui vargă; vărguliţă. – Vargă + suf. -uţă.

VĂRÓS, -OÁSĂ, văroşi, -oase, adj. Care conţine var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os.

VĂR//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care conţine (mult) var; cu (mult) var în componenţă. 2) Care are aspect de var; asemănător cu varul. /var + suf. ~os

VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă un lichid, o pulbere etc. (prin înclinarea sau răsturnarea recipientului în care se află). ♢ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-şi vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-şi sacrifica viaţa (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa maţele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau năduşeli sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, a trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeţi, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre râuri, fluvii etc.) A-şi duce apele în altă apă mai mare ca volum. ♦ (Rar) A se revărsa (peste maluri). 3. Tranz. A vomita. ♢ Expr. A-şi vărsa (şi) maţele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau A-şi vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu duşmănie, cu ură. A-şi vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-şi destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuţi şi puternici (din basme). 4. Tranz. (Despre surse de lumină, căldură etc.) A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ♢ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. A împrăştia, a risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaş la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani, de obiecte de valoare etc.; a plăti, a achita. – Lat. versare.

A VĂRSÁ vărs tranz. 1) (lichide, materiale pulverulente) A face să curgă prin răsturnarea unui recipient; a turna. ~ un pahar cu apă. ♢ ~ lacrimi a plânge. 2) (alimente) A da afară din stomac pe gură; a vomita; a deborda. 3) (sume de bani) A depune pe un cont oarecare. 4) (surse de lumină, căldură etc.) A răspândi în toate direcţiile; a împrăştia; a risipi; a dispersa. 5) înv. A repartiza un militar la o unitate sau a-l transfera dintr-o unitate în alta. /<lat. versare

A SE VĂRSÁ se vársă intranz. 1) (despre ape curgătoare) A-şi duce apele într-un alt râu, în mare etc. 2) A ieşi din albie; a trece peste maluri; a irupe; a se revărsa. /<lat. versare

VĂRSÁRE, vărsări, s.f. 1. Acţiunea de A (se) vărsa şi rezultatul ei. ♢ Expr. Vărsare de sânge = ucidere în masă, masacru. 2. (Concr.) Loc unde o apă curgătoare se varsă în alta. 3. Fig. (Rar) Ivire, apariţie (a zorilor, a serii etc.). – V. vărsa.

VĂRS//ÁRE ~ări f. 1) v. A VĂRSA şi A SE VĂRSA. ♢ ~ de sânge omor; ucidere în masă. 2) Loc unde se varsă o apă curgătoare. 3): ~ de ziuă dis-de-dimineaţă. ~area serii amurgire; înserare. /v. a (se) vărsa

VĂRSÁT¹ s.n. 1. Faptul de a (se) vărsa. 2. (Med.; pop.) Variolă. ♢ Vărsat negru = formă gravă de variolă, în care pustulele de pe corp sunt foarte numeroase şi pline cu sânge, apărând ca nişte pete negre. Vărsat de vânt = varicelă (Pop.) Vărsat mare = scarlatină. (Pop.) Vărsat mic = pojar. – V. vărsa.

VĂRSÁT², -Ă, vărsaţi, -te, adj. (Despre mărfuri) Care se vinde cu amănuntul (fiind luat dintr-o cantitate mai mare); care nu este preambalat, ci se împachetează în momentul cumpărării. – V. vărsa.