MAFIÓ//T ~ţi m. Membru al unei mafii. /Din mafie

MAG, magi, s.m. Preot la unele popoare orientale din antichitate; p.ext. învăţat; filozof; astrolog; vrăjitor. ♦ (În religia creştină) Fiecare dintre cei trei regi veniţi din Orient să se închine lui Isus la naşterea sa. ♦ Fig. Sol, vestitor. – Din sl. magŭ.

MAG magi m. 1) (în antichitate) Preot la popoarele orientale. 2) Persoană care prezice viitorul (după poziţia aştrilor). 3) fig. Om învăţat; persoană atotştiutoare; filozof. 4) Persoană care face vrăji; vrăjitor. 5) (în religia creştină) Rege mitic despre care se spune că ar fi venit din orient la Bethleem să se închine lui Isus Hristos, la naşterea lui. 6) fig. Persoană care duce sau aduce veşti; vestitor. /<sl. magu

MAGAOÁIE s.f. v. măgăoaie.

MAGAZÍE, magazii, s.f. 1. Clădire, construcţie, amenajare, încăpere în care se păstrează mari cantităţi de mărfuri sau de materiale; depozit. 2. (Înv.) Magazin (1). 3. Cutie metalică la puşcă în care stau cartuşele înainte de tragere. – Din ngr. magazí.

MAGAZÍ//E ~i f. 1) Construcţie specială sau încăpere în care se păstrează în cantităţi mari mărfuri sau diferite materiale; depozit. 2) Cutie metalică la armele de foc, în care se află cartuşele înainte de tragere. /<ngr. magazí

MAGAZÍN, magazine, s.n. 1. Local în care se expun şi se vând diferite mărfuri; prăvălie (mare). 2. Publicaţie periodică (ilustrată) cu material din domenii variate sau, p.ext. (urmat de determinări), dintr-un anumit domeniu. – Din fr. magasin.

MAGAZÍN² ~e n. Publicaţie periodică ilustrată, care tratează subiecte diverse; revistă. /<fr. magasine

MAGAZÍN¹ ~e n. Întreprindere comercială în care mărfurile se păstrează, se expun şi se vând direct consumatorilor. /<fr. magasin

MAGAZINÁJ, magazinaje, s.n. 1. Depozitare a unei mărfi în magazie. 2. Timpul cât o marfă se află depozitată în magazie. 3. Taxă care se plăteşte pentru depozitarea unei mărfi. – Din fr. magasinage.

MAGAZINÁJ ~e n. 1) Depozitare a unei mărfi într-o magazie. 2) Timpul cât se află o marfă într-o magazie. 3) rar Taxa plătită pentru păstrarea mărfurilor într-o magazie. /<fr. magasinage

MAGAZINÉR, -Ă, magazineri, -e, s.m. şi f. Persoană care răspunde (prin gestiune) de lucrurile depozitate într-o magazie. [Var.: magazionér, -ă s.m. şi f.] – Din fr. magasinier.

MAGAZINÉR ~i m. Persoană responsabilă de păstrarea şi eliberarea lucrurilor depozitate într-o magazie. /<fr. magasinier

MAGAZIOÁRĂ, magazioare, s.f. Diminutiv al lui magazie. [Pr.: -zi-oa-] – Magazie + suf. -oară.

MAGAZIONÉR, -Ă, s.m. şi f. v. magaziner.

MAGHÉRNIŢĂ, magherniţe, s.f. 1. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată; construcţie rudimentară. 2. Prăvălie mică şi sărăcăcioasă. 3. (Înv.) Bucătărie. – Din bg. magernica.

MAGHÉRNIŢ//Ă ~e f. 1) Casă mică, dărăpănată şi sărăcăcioasă; construcţie primitivă. 2) Prăvălioară sărăcăcioasă. 3) înv. Bucătărie la o mănăstire. /<bulg. magernica

MAGHIÁR, -Ă, maghiari, -e s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Ungariei sau este originară de acolo; ungur. 2. Adj. Care aparţine Ungariei sau populaţiei ei; privitor la Ungaria sau la populaţia ei, originar din Ungaria; unguresc, ungar. ♦ (Substantivat, f.) Limba maghiară. – Din magh. magyar.

MAGHIÁR² ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Ungariei sau este originară din Ungaria. [Sil. -ghiar] /<ung. magyar

MAGHIÁR¹ ~ă (~i, ~e) Care aparţine Ungariei sau populaţiei ei; din Ungaria; unguresc; ungar. [Sil. -ghiar] /<ung. magyar

MAGHIÁRĂ f. mai ales art. Limba maghiară. [G.-D. maghiarei] /<ung. magyar

MAGHIARÍSM, maghiarisme, s.n. Termen, expresie, construcţie proprie limbii maghiare, împrumutată (fără necesitate) de altă limbă şi fără a se fi adaptat la sistemul acesteia. – Maghiar + suf. -ism.

MAGHIARÍSM ~e f. Împrumut din limba maghiară. /maghiar + suf. ~ism

MAGHIARIZÁ, maghiarizez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A (se) asimila cu populaţia de limbă maghiară. 2. Tranz. A modifica un cuvânt, o expresie etc. după structura limbii maghiare. – Maghiar + suf. -iza.

MAGHIARIZÁRE, maghiarizări, s.f. Faptul de a (se) maghiariza. – V. maghiariza.

MAGHIRÁN, maghirani, s.m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roşietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). [Var.: măgherán, măghirán s.m.] – Din germ. Mageran.

MAGHIRÁN ~i m. Plantă erbacee înaltă, cu flori albe sau roşii, folosită în farmacie şi parfumerie. /<germ. Mageran

MÁGIC, -Ă, magici, -ce, adj. 1. Care ţine de magie, privitor la magie; ocult, misterios, tainic. 2. Fig. Care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie; fermecător, încântător, feeric. – Din fr. magique.

MÁGI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de magie; referitor la magie. 2) fig. Cu proprietate de a exercita o influenţă foarte puternică. /<fr. magique

MAGICIÁN, -Ă, magicieni, -e, s.m. şi f. Persoană care practică magia. ♦ Fig. Artist desăvârşit, care obţine efecte deosebite prin arta sa. [Pr.: -ci-an] – Din fr. magicien.