MACRO¹- Element de compunere care înseamnă „mare“ şi care serveşte la formarea unor substantive şi adjective. – Din fr. macro-.

MACRÓ², s.n. v. macrou.

MACROBIÁN, -Ă, macrobieni, -e, adj. (Biol.: despre fiinţe) Longeviv; (rar) macrobit. [Pr.: -bi-an] – Din fr. macrobien.

MACROBÍE s.f. (Biol.) Longevitate. [Pr.: -bi-e] – Din fr. macrobie.

MACROBIÓTIC, -Ă, macrobiotici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Disciplină medicală bazată pe un ansamblu de reguli de igienă (alimentară) a căror respectare se consideră că poate prelungi viaţa omului. 2. De macrobiotică. ♦ (Despre organisme) Longeviv. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Makrobiotik, fr. macrobiotique.

MACROBIÓTICĂ f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul problemelor longevităţii. /<germ. Makrobiotik, fr. macrobiotique

MACROBÍT, -Ă, macrobiţi, -te, adj. (Biol.) Macrobian – Din fr. macrobite.

MACROBLÁST, macroblaste, s.n. (Biol.) Megaloblast. – Din engl. macroblast.

MACROCEFÁL, -Ă macrocefali, -e adj., s.m. şi f. (Persoană) care prezintă fenomenul de macrocefalie. – Din fr. macrocéphal.

MACROCEFÁL ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre cap) Care este foarte mare în raport cu corpul. /<fr. macrocéphale

MACROCEFALÍE, macrocefalii, s.f. Anomalie congenitală caracterizată prin alungirea craniului şi dezvoltarea lui exagerată în comparaţie cu corpul. – Din fr. macrocéphalie.

MACROCEFALÍE f. Anomalie constând în creşterea exagerată a capului. /<fr. macrocéphalie

MACROCÍT, macrocite, s.n. (Biol.) Megalocit. – Din fr. macrocyte.

MACROCLÍMĂ, macroclime, s.f. Climat al unei regiuni întinse. – Din germ. Makroklima.

MACROCLÍM//Ă ~e f. Climat al unei regiuni întinse. /<germ. Makroklima

MACROCÓSM s.n. (Livr.) Lumea în totalitatea ei; Univers, cosmos. [Var: macrocósmos] – Din fr. macrocosme.

MACROCÓSM ~uri n. Cosmos considerat ca lume în totalitatea ei, manifestată în diversele ei forme de existenţă şi infinită în timp şi spaţiu. /<fr. macrocosm

MACROCÓSMIC, -Ă macrocosmici, -ce adj. Referitor la macrocosm. – Din fr. macrocosmique.

MACROCÓSMOS s.n. v. macrocosm.

MACROCRISTALÍN, -Ă macrocristalini, -e adj. (Chim., geol.; despre substanţe minerale) Care se prezintă în cristale mari. – Din fr. macrocristallin.

MACROECONÓMIC, -Ă, macroeconomici, -ce, adj. Care se referă la macroeconomie. [Pr.: -cro-e-] – Macro¹ + economic.

MACROECONÓMI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de macroeconomie. /macro- + economic

MACROECONOMÍE s.f. Economia, relaţiile economice la nivelul ramurilor şi al ansamblului economiei naţionale. [Pr.: -cro-e-] – Macro¹ + economie.

MACROECONOMÍE f. Economia la nivelul ramurilor şi al ansamblurilor economiei naţionale. /macro- + economie

MACROELEMÉNT, macroelemente s.n. (Biol.) Element mineral esenţial aflat în cantitate mare în ţesuturile vegetale şi animale. [Pr.: -cro-e-] – Din engl. macroelement.

MACROFÁG, -Ă, macrofage, adj., s.n. (Biol.) (Globulă albă) Care distruge bacteriile sau diferite particule străine din organism. – Din fr. macrophage.

MACROFILMÁRE, macrofilmări, s.f. Filmare cu aparatură specială pentru obţinerea unor imagini dinamice mult mărite ale unor obiecte (extrem de) mici, a căror observare cu ochiul liber este greu de făcut sau imposibilă. – Macro¹ + filmare.

MACROFLÓRĂ, macroflore, s.f. Totalitatea plantelor mari care cresc într-o anumită regiune. – Macro¹ + floră.

MACROFOTOGRAFÍE, macrofotografii, s.f. Fotografie făcută cu aparatură specială pentru obţinerea unor imagini statice mult mărite ale unor obiecte (extrem de) mici, a căror observare cu ochiul liber este greu de făcut sau imposibilă. – Din fr. macrophotographie.

MACROGAMÉT, macrogameţi, s.m. (Biol.) Gamet femelă de mari dimensiuni. – Din engl. macrogamete.