MACARONÁDĂ, macaronade, s.f. (Rar) Poezie în stil macaronic. – Macaron[ic] + suf. -adă.

MACARONÁR, macaronari, s.m. (Fam.) Italian. – Macaroană + suf. -ar.

MACARÓNIC, -Ă, macaronici, -ce, adj. (Despre versuri, poezii, stil etc.) Care parodiază şi satirizează pedantismul moravurilor cavalereşti, amestecând cuvintele şi formele limbii naţionale cu cuvinte latineşti, latinizante sau cu alte cuvinte străine. – Din fr. macaronique. Cf. it. m a c c h e r o n i c o.

MACARÓNI//C ~că (~ci, ~ce) (despre opere literare) Care conţine o cantitate exagerată de cuvinte străine. Poezie ~că. /<fr. macaronique

MACARONÍSM s.n. 1. Mişcare literară din sec. XVI-XVII care parodia şi satiriza pedantismul moravurilor cavalereşti într-un stil burlesc plin de cuvinte latine şi latinizate ridicol. 2. Ansamblu de aspecte care caracterizează macaronismul. 3. Apartenenţă la macaronism. – Din fr. macaronisme.

MACARONÍSM n. Mişcare literară în sec. XVI-XVII care parodia şi satiriza într-un stil comic, plin de cuvinte străine, pedantismul moravurilor cavalereşti. /<fr. macaronism

MACÁT, macaturi, s.n. Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); scoarţă sau covor care se pune pe pereţi. – Din tc. makat.

MACÁT ~uri n. Cuvertură subţire, de lână sau de bumbac, brodată. /<turc. makat

MACÁZ, macazuri, s.n. Dispozitiv montat la bifurcarea a două linii de tren sau de tramvai, cu ajutorul căruia vehiculul este îndrumat pe una dintre liniile bifurcaţiei; porţiunea de şină mobilă care se deplasează cu ajutorul acestui dispozitiv; ac. ♢ Macaz aerian = dispozitiv montat pe firul electric aerian, care permite trecerea unui troleibuz sau tramvai de pe o cale pe alta. ♢ Expr. (Fam.) A schimba macazul = a) a îndrepta în altă direcţie cursul unor evenimente; b) a-şi schimba atitudinea faţă de cineva sau de ceva; a-şi schimba părerile, concepţiile etc. – Din tc. makas.

MACÁZ ~uri n. Şină mobilă pentru dirijarea vehiculelor de cale ferată de pe o linie pe alta; ac. ♢ A schimba macazul a) a orienta în altă direcţie cursul evenimentelor; b) a-şi schimba părerile, concepţiile, ideile. /<turc. makas

MACEDONEÁN, -Ă, macedoneni, -e, s.m. şi f., adj. 1. Persoană care face parte din populaţia de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine Macedoniei sau populaţiei ei, privitor la Macedonia sau la populaţia ei, originar din Macedonia. – Macedonia (n. pr.) + suf. -ean.

MACEDONEÁNCĂ, macedonence, s.f. Femeie care face parte din populaţia de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. – Macedonean + suf. -că.

MACEDOROMẤN, -Ă, macedoromâni, -e, s.m. şi f., adj. Aromân. – Macedo[nean] + român.

MACEDOROMÂN¹ ~ă (~i, ~e) Care ţine de macedoromâni; propriu macedoromânilor; aromân. /macedoăneanî + român

MACEDOROMÂN² ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia românească din sudul Peninsulei Balcanice; aromân. /macedoăneanî + român

MACEDOROMẤNCĂ, macedoromânce, s.f. Aromâncă. – Macedoromân + suf. -că.

MACEDOROMÂN//CĂ ~ce f. Femeie care face parte din populaţia românească din sudul Peninsulei Balcanice; aromâncă. /macedoromân + suf. ~că

MACERÁ, macerez, vb. I. Tranz. A ţine un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme îndelungată într-un solvent pentru a-i dizolva părţile solubile. ♦ Refl. A elimina particulele solubile prin menţinerea îndelungată într-un solvent. – Din fr. macérer.

A MACER//Á ~éz tranz. (plante, fructe, flori etc.) A menţine timp îndelungat într-un solvent pentru a obţine modificarea calităţilor fizice. /<fr. macérer

MACERÁRE, macerări, s.f. Acţiunea de a (se) macera; maceraţie. – V. macera.

MACERÁT, -Ă, maceraţi, -te, adj. Care a fost supus macerării, care a suferit un proces de macerare. – V. macera.

MACERATÓR, maceratoare s.n. Recipient folosit pentru macerare. – Din fr. macérateur.

MACERÁŢIE, maceraţii, s.f. Macerare; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din fr. macération.

MACFERLÁN, macferlane, s.n. Pardesiu bărbătesc (larg şi) fără mâneci, cu două deschizături pentru braţe, peste care cade o pelerină scurtă. – Din fr. macfarlane.

MACH, machi, s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru viteza mişcării fluidelor, utilizată în aerodinamică şi în tehnica rachetelor, egală cu 340 m/s. ♢ Numărul lui Mach = raport între viteza unui proiectil, avion etc. într-un fluid şi cea a sunetului. [Pr.: mah] – Din engl., fr. mach.

MACHETÁ, machetez, vb. I. Tranz. A concepe şi executa macheta unui obiect, a unui proiect etc. – Din machetă.

A MACHET//Á ~éz tranz. (machete) A concepe şi a executa. /Din machetă

MACHETÁRE machetări, s.f. Acţiunea de a macheta. – V. macheta.

MACHETÁT, -Ă, machetaţi, -te, adj. (Despre lucrări de urbanistică, piese tehnice, opere de artă etc.) Care a fost prezentat sub formă de machetă. – V. macheta.

MACHETATÓR, -OARE, machetatori, -oare, s.m. şi f. Machetist. – Macheta + suf. -tor.