MACHETAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care concepe şi execută o machetă; machetist. /a macheta + suf. ~tor
MACHÉTĂ, machete, s.f. Reproducere, de obicei la scară redusă, a unei lucrări de urbanistică, a unei piese tehnice, a unei opere de artă etc. ♦ Text integral sau fragmentar al unei opere (ştiinţifice), destinat discuţiei înainte de publicare. – Din fr. maquette.
MACHÉT//Ă ~e f. 1) Model redus, care respectă fidel proporţia dimensiunilor şi aspectul exterior (al unui decor, construcţii, aparat sau opere de artă). 2) Text imprimat integral sau fragmentar al unei lucrări, care premerge tipărirea definitivă. /<fr. maquette
MACHETÍST, -Ă machetişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care concepe şi execută o machetă; machetator. – Din fr. maquettiste.
MACHETÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Persoană care concepe şi execută o machetă; machetator. /<fr. maquettiste
MACHIÁ, machiez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) farda (minuţios, cu artă); a(-şi) face machiajul (pentru scenă). V. grima. [Pr.: -chi-a] – Din fr. maquiller.
A MACHI//Á ~éz tranz. 1) (faţa, buzele) A da cu fard; a farda. 2) (mai ales actori) A da cu fard ca să capete o altă înfăţişare; a preschimba prin fardare. [Sil. ma-chi-aî /<fr. maquiller
MACHIÁJ, machiaje, s.n. Acţiunea de a (se) machia şi rezultatul ei; machiere. [Pr.: -chi-aj] – Din fr. maquillage.
MACHIÁJ ~e n. 1) v. A MACHIA. 2) Strat de fard pe faţa celui machiat. /<fr. maquillage
MACHIÁT, -Ă machiaţi, -te adj. Fardat (minuţios, cu artă). V. grimat. [Pr.: -chi-at] – V. machia.
MACHIAVÉLIC, -Ă, machiavelici, -ce adj. Care este abil şi fără scrupule; perfid, viclean. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélique, it. machiavellico.
MACHIAVÉLI//C ~că (~ci, ~ce) Care manifestă abilitate, perfidie şi lipsă de scrupule în atingerea scopului urmărit; plin de viclenie şi perfidie în comportare. /<fr. machiavélique, it. machiavellico
MACHIAVELÍSM s.n. Comportare, acţiune vicleană, perfidă; perfidie, machiaverlâc, rea-credinţă. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélisme, it. machiavellismo.
MACHIAVELÍSM n. 1) Politică bazată pe mijloace perfide (până la cele mai violente, crude şi diabolice) pentru a-şi atinge scopul. /<fr. machiavélisme, it. machiavellismo
MACHIAVERLÂC, machiaverlâcuri s.n. (Rar) Machiavelism. [Pr.: -chi-a-] – Machiavelli (n.pr.) + suf. -lâc.
MACHIÉRE, machieri, s.f. Acţiunea de a se machia; machiaj. [Pr.: -chi-e-] – V. machia.
MACHINÁŢIE s.f. v. maşinaţie.
MACHINAŢIÚNE s.f. v. maşinaţie.
MACHIÓR, -Ă machiori, -e s.m. şi f. Persoană care execută machiaje, specialist în machiaj. V. grimeur. [Pr.: -chi-or] – Din fr. maquilleur.
MACHIÓR ~i m. 1) Persoană care face machiaj. 2) Specialist în arta machiajului. [Sil. ma-chi-orî /<fr. maquilleur
MACHÍSM s.n. Empiriocriticism. [Pr.: mahísm] – Din rus. mahizm.
MACHÍST, -Ă machişti, -ste, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine machismului, privitor la machism. 2. S.m. şi f. Adept al machismului. [Pr.: mahist] – Din rus. mahist.
MACHMÉTRU, machmetre, s.n. Aparat pentru măsurarea vitezei avioanelor cu reacţie. [Pr.: mah-] – Din fr. machmètre, engl. machmeter.
MACIOÁLĂ, macioale, s.f. (Reg.) 1. Femeie proastă, urâtă. 2. Vacă sau oaie slabă. – Et. nec.
MÁCLĂ, macle, s.f. Formă de cristalizare în care două sau mai multe cristale se alipesc sau se întrepătrund, alcătuind o simetrie faţă de un plan sau un ax; cristal format în acest fel. – Din fr. macle.
MÁCL//Ă ~e f. Concreştere regulată şi simetrică a două sau a mai multor cristale de acelaşi fel. /<fr. macle
MACMAHÓN, macmahoane, s.n. (Înv.) Şpriţ1. – Din n.pr. Mac Mahon.
MACRAMÉ, s.n. v. macrameu.
MACRAMÉU, macrameuri, s.n. Un fel de dantelă făcută din fire groase de aţă din bumbac mercerizat, împletite şi înnodate. [Var.: macramé.] – Din fr. macramé.
MACRAMÉU ~ri n. Împletitură de mână făcută din fire groase şi folosită în calitate de franjuri sau ca element decorativ pe mobilă. /<fr. macramé
