![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileM s. m. invar. A șaisprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană sonantă oclusivă nazală (2) bilabială). [Pr.: me]. MAC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul rațelor. – Onomatopee. MAC2, maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei roșii și cu semințe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semințele ei se folosesc în alimentație. ♦ P. restr. Sămânța macului (1), folosită în alimentație. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roșii, având la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zămoșiță. – Din bg. mak, scr. mak. MACÁ s. f. Numele unui joc de cărți, bacara. – Din fr., it. macao. MACABÉ s. n. Varietate de struguri albi cu bob mare și rotund. ◊ (Adjectival) Struguri macabe. – Din fr. maccabéo. MACÁBRU, -Ă, macabri, -e, adj. 1. Care se referă la moarte sau la morți, care amintește de moarte. 2. Care inspiră groază; înfiorător, sinistru. – Din fr. macabre. MACÁC, macaci, s. m. Numele mai multor specii de maimuțe mici, cu capul turtit și cu coada (de obicei) scurtă, care trăiesc în sud-estul Asiei (Macacus); animal care aparține uneia dintre aceste specii. – Din fr. macaque. MACADÁM, macadamuri s. n. Drum pavat cu piatră măruntă îndesată cu compresorul și de obicei impregnată cu gudron sau cu alt material de legătură; p. restr. piatra din care este format acest pavaj. – Din fr. macadam, germ. Makadam. MACADAMIZÁ, macadamizez, vb. I. tranz. (Rar) A pietrui un drum cu macadam. – Din fr. macadamiser. MACADĂU s. m. v. măgădău. MACAGÍU, macagii, s. m. Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea și întreținerea macazurilor; acar. – Macaz + suf. -giu. MACAIRÓDUS, macairoduși, s. m. Animal carnivor fosil din familia felidelor, cu caninii foarte dezvoltați, care a trăit din pliocen până la sfârșitul cuaternarului (Machairodus). [Pr.: -ca-i-] – Din lat. Machairodus, numele științific al animalului. MACÁMĂ, macame, s. f. (Rar) Gen literar arab în care versurile alternează cu proza ritmată. – Din germ. Makame. MACARÁ, macarale, s. f. Aparat, dispozitiv sau sistem tehnic construit pe principiul scripeților, cu care se ridică (și se deplasează) greutăți (mari) pe distanțe scurte. – Din tc. makara. MACARAGÍST, macaragiști, s. m. Macaragiu. – Macaragiu + suf. -ist. MACARAGÍȚĂ, macaragițe, s. f. Muncitoare la o macara. – Macaragiu + suf. -iță. MACARAGÍU, macaragii, s. m. Muncitor care manipulează o macara; macaragist. – Macara + suf. -giu. MACAROÁNĂ, macaroane, s. f. (Mai ales la pl.) Pastă făinoasă de fabricație industrială, în formă de tuburi lungi și subțiri (goale pe dinăuntru). – Din ngr. makarónia. Cf. it. maccherone. MACARONÁDĂ, macaronade, s. f. (Rar) Poezie în stil macaronic. – Macaron[ic] + suf. -adă. MACARONÁR, macaronari, s. m. (Fam.) Italian. – Macaroană + suf. -ar. MACARÓNIC, -Ă, macaronici, -ce, adj. (Despre versuri, poezii, stil etc.) Care parodiază și satirizează pedantismul moravurilor cavalerești, amestecând cuvintele și formele limbii naționale cu cuvinte latinești, latinizante sau cu alte cuvinte străine. – Din fr. macaronique. Cf. it. maccheronico. MACARONÍSM s. n. 1. Mișcare literară din sec. XVI-XVII care parodia și satiriza pedantismul moravurilor cavalerești într-un stil burlesc plin de cuvinte latine și latinizate ridicol. 2. Ansamblu de aspecte care caracterizează macaronismul. 3. Apartenență la macaronism. – Din fr. macaronisme. MACÁT, macaturi, s. n. Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); scoarță sau covor care se pune pe pereți. – Din tc. makat. MACÁZ, macazuri, s. n. Dispozitiv montat la bifurcarea a două linii de tren sau de tramvai, cu ajutorul căruia vehiculul este îndrumat pe una dintre liniile bifurcației; porțiunea de șină mobilă care se deplasează cu ajutorul acestui dispozitiv; ac. ◊ Macaz aerian = dispozitiv montat pe firul electric aerian, care permite trecerea unui troleibuz sau tramvai de pe o cale pe alta. ◊ Expr. (Fam.) A schimba macazul = a) a îndrepta în altă direcție cursul unor evenimente; b) a-și schimba atitudinea față de cineva sau de ceva; a-și schimba părerile, concepțiile etc. – Din tc. makas. MACEDONEÁN, -Ă, macedoneni, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Macedoniei sau populației ei, privitor la Macedonia sau la populația ei, originar din Macedonia. – Macedonia (n. pr.) + suf. -ean. MACEDONEÁNCĂ, macedonence, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. – Macedonean + suf. -că. MACEDOROMẤN, -Ă, macedoromâni, -e, s. m. și f., adj. Aromân. – Macedo[nean] + român. MACEDOROMẤNCĂ, macedoromânce, s. f. Aromâncă. – Macedoromân + suf. -că. MACERÁ, macerez, vb. I. Tranz. A ține un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme îndelungată într-un solvent pentru a-i dizolva părțile solubile. ♦ Refl. A elimina particulele solubile prin menținerea îndelungată într-un solvent. – Din fr. macérer. MACERATÓR, maceratoare s. n. Recipient folosit pentru macerare. – Din fr. macérateur. |