MACULÁT, -Ă, maculaţi, -te, adj. (Livr.) Cu pete, pătat, murdar. – V. macula.

MACULATÓR, maculatoare, s.n. Caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenţi etc. pentru a lua notiţe la lecţie; caiet de notiţe. – Macula + suf. -tor.

MACULAT//ÓR ~oáre n. Caiet, de regulă din hârtie de calitate inferioară, folosit pentru a lua note la lecţii, pentru a realiza o ciornă. /a macula + suf. ~tor

MACULATÚRĂ s.f. 1. Hârtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice; p. ext. hârtie scrisă sau tipărită care şi-a pierdut importanţa. ♦ Hârtie (de calitate inferioară) fabricată special pentru ambalaje. 2. Fig. Scriere lipsită de valoare. – Din germ. Makulatur, fr. maculature.

MACULATÚRĂ f. 1) Deşeu de hârtie obţinut din operaţiile de imprimare tipografică. 2) Hârtie scrisă sau tipărită, care şi-a pierdut importanţa, folosită în calitate de materie primă la fabricarea ambalajelor. 3) fig. Scriere lipsită de valoare. /<germ. Makulatur, fr. maculature

MADÁM s.f. v. madamă.

MADÁMĂ, madame, s.f. 1. (Astăzi în forma madam) Termen de politeţe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (măritată); doamnă. 2. Femeie din personalul casnic al familiilor bogate. ♦ Femeie de serviciu la un hotel. 3. (Înv.) Guvernantă. 4. (Înv.) Soţie. 5. (Peior.) Femeie de moravuri uşoare; spec. patroană a unei case de prostituţie. [Var.: madám s.f.] – Din fr. madame.

MADÁM//Ă ~e f. 1) Femeie căsătorită; doamnă. 2) Femeie angajată într-o familie înstărită. /<fr. madame

MADEÁ, madele, s.f. 1. (Înv.) Problemă, chestiune, afacere. 2. (Reg.) Fel, sort, categorie. ♦ Fig. Om neserios, om fără caracter. – Din tc. madde.

MADIPOLÓN s.n. Pânză albă, deasă şi fină de bumbac, întrebuinţată la confecţionarea rufăriei de pat şi de corp. – Din fr. madapolam. Cf. rus. m a d e p o l a n.

MADIPOLÓN n. Ţesătură de bumbac folosită pentru lenjerie. /<fr. madapolam, rus. madepolan

MADLÉNĂ, madlene, s.f. (Franţuzism) Prăjitură din cocă cu ouă şi unt; brioşă. – Din fr. madeleine.

MADMOAZÉLĂ, madmoazele, s.f. (Franţuzism înv.) Domnişoară. – Din fr. mademoiselle.

MADÓNĂ, madone, s.f. 1. Reprezentare plastică a Maicii Domnului (având în braţe pe Isus); p. gener. Maica Domnului. 2. Fig. Personificare a perfecţiunii feminine. ♦ (Ir.) Femeie cu atitudini prefăcute, care simulează nevinovăţia; mironosiţă. – Din it. madonna, fr. madone.

MADÓN//Ă ~e f. 1) Pictură sau sculptură reprezentând pe Maica Domnului. 2) Maica Domnului la catolici; Fecioara Maria. 3) fig. Personificare a perfecţiunii feminine. 4) fig. Femeie care simulează nevinovăţia, modestia. /<it. madonna, fr. madone

MADREPÓR, madrepori, s.m. (La pl.) Ordin de animale celenterate cu schelet calcaros bine dezvoltat şi ramificat, care trăiesc în colonii mari în mările calde (Madrepora); (şi la sg.) animal care aparţine acestui ordin. – Din fr. madrépore.

MADREPÓR ~i m. 1) la pl. Ordin de animale celenterate cu schelet calcaros bine dezvoltat şi ramificat, care trăiesc în colonii mari în mările calde (reprezentant: coralul). 2) Animal din acest ordin. /<fr. madrépore

MADREPÓRIC, -Ă, madreporici, -ce, adj. (Zool.) Din madrepori, de madrepori. – Din fr. madréporique.

MADRIÉRĂ, madriere, s.f. (Mar.) Scândură groasă care formează suprafaţa unui ponton de acostare. – Din fr. madrier.

MADRIGÁL, madrigale, s.n. 1. Poezie lirică scurtă care exprimă sentimente delicate sau complimente (la adresa unei femei). 2. Scurtă compoziţie muzicală vocală cu caracter liric, caracteristică pentru sec. XVI. [Pl. şi: madrigaluri] – Din fr. madrigal.

MADRIGÁL ~e n. 1) Poezie lirică de proporţii reduse care exprimă sentimente delicate sau complimente galante (adresate unei femei). 2) Compoziţie muzicală polifonică, de natură lirică, executată, de regulă, fără acompaniament instrumental. /<fr. madrigal

MADRIGALÉSC, -Ă, madrigaleşti, adj. (Rar) Cu caracter de madrigal. – Din fr. madrigalesque.

MADRIGALÍST, -Ă, madrigalişti, -ste, adj. (Rar) Autor sau cântăreţ de madrigale. – Din fr. madrigaliste.

MADRILÉN, -Ă, madrileni, -e, s.m. şi f., adj. (Persoană) care face parte din populaţia de bază a oraşului Madrid sau este originară de acolo. – Din fr. madrilène.

MAESTOSO adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Cu măreţie; solemn. [Pr.: ma-es-tó-zo] – Cuv. it.

MAÉSTRU, -Ă, maeştri, -stre, s.m. şi f. 1. Persoană care a adus contribuţii (deosebit de) valoroase într-un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, şef al unei şcoli, creator al unui curent etc. ♢ Concert-maestru sau (înv.) maestru de concert = prim-violonist într-o orchestră. Maestru al Sportului = titlu oficial acordat unui sportiv pentru merite deosebite; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Sportului = cel mai înalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performanţe excepţionale; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Artei = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie în una dintre ramurile artei; persoană care poartă acest titlu. 2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau în şcoli discipline ca desenul, muzica etc. (fără să aibă un titlu academic); persoană care avea acest titlu. 3. Persoană competentă, calificată într-un anumit domeniu (de obicei muzică, dans, sport), care adesea instruieşte pe cineva în domeniul respectiv. 4. Titlu ierarhic în anumite organizaţii militare, politice, religioase etc.; persoană care poartă acest titlu. ♢ Maestru de ceremonie sau de ceremonii = persoană indicată prin protocol să organizeze desfăşurarea unei ceremonii. 5. Maistru (1). – Din it. maestro.

MAÉ//STRU ~ştri m. 1) Persoană care manifestă măiestrie (de obicei în dans, muzică, sport) şi care instruieşte pe alţii în domeniul respectiv. 2) Persoană cu calităţi deosebite şi cu contribuţii valoroase într-un anumit domeniu (mai ales în arte). /<it. maestro

MÁFIE s.f. Asociaţie teroristă secretă care practică şantajul şi asasinatul. ♦ Grup de indivizi cu îndeletniciri suspecte. ♦ Grup de persoane legate între ele prin preocupări comune şi care îsi apără reciproc interesele (meschine). [Acc. şi: mafíe] – Din it. mafia.

MÁFIE f. 1) Organizaţie teroristă secretă care practică şantajul şi asasinatul. 2) fig. Grup de indivizi cu preocupări dubioase. [G.-D. mafiei; Sil. -fi-e] /<it. mafia

MAFIÓT, -Ă, mafioţi, -te, s.m. şi f. Membru al mafiei. – Din mafie.