|
ABRAZ//ÓR ~oáre n. Unealtă făcută dintr-un material abraziv, care serveşte la prelucrarea materialelor prin aşchiere. /Din abraziune ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire), un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare. A ABREVI//Á ~éz tranz. (cuvinte, expresii) A face mai scurt prin reducerea numărului de litere sau de silabe; a prescurta. [Sil. a-bre-vi-a] /<lat., it. abbreviare ABREVIÁT, -Ă, abreviaţi, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Care a fost prescurtat. [Pr.: -vi-at] – V. abrevia. ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif. ABREVIATÍV ~ă (~i, ~e) Care marchează o abreviere. Semne ~e. /<it. abbreviativo, fr. abréviatif ABREVIATÓR, abreviatori, s.m. 1. Funcţionar al cancelariei papale. 2. Persoană care prelucrează restrângând sau care rezumă scrierile unui autor. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviateur. ABREVIÁŢIE, abreviaţii, s.f. Abreviere. [Pr.: -vi-a-. – Var.: abreviaţiúne s.f.] – Din lat. abbreviatio, -onis, fr. apreviation. ABREVIAŢIÚNE s.f. v. abreviaţie. ABREVIÉRE, abrevieri, s.f. Acţiunea de a abrevia şi rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviaţie. [Pr.: -vi-e-] – V. abrevia. ABREVIÉR//E ~i f. 1) v. A ABREVIA. 2) Cuvânt sau grup de cuvinte prescurtate. /v. a abrevia ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziţie oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger. A ABROGÁ abróg tranz. (legi, ordine, dispoziţii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a anula; a contramanda; a revoca. [Sil. ab-ro-ga] /<lat. abrogare ABROGÁRE, abrogări, s.f. Acţiunea de a abroga. – V. abroga. ABROGÁT, -Ă, abrogaţi, -te, adj. (Despre acte, dispoziţii etc.) Anulat. – V. abroga. ABROGÁŢIE, abrogaţii, s.f. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation. ABRUDEÁNCA s.f. art. Numele unui dans popular ardelenesc cu mişcare moderată; melodia după care se execută acest dans. – Abrud (n.pr.) + suf. -eancă. ABRÚPT, -Ă, abrupţi, -te, adj. 1. (Despre povârnişuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil; accidentat, prăpăstios. 2. Fig. (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor, repent. – Din fr. abrupt, lat. abruptus. ABRÚP//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre maluri, povârnişuri) Care este în pantă foarte înclinată; aproape vertical. 2) fig. (despre stil) Care nu are legătură între idei. [Sil. ab-rupt] /<lat. abruptus, fr. abrupt ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde însuşirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – După fr. abrutir. A SE ABRUTIZ//Á mă ~éz intranz. A se transforma în brută; a-şi pierde însuşirile umane şi morale. [Sil. a-bru-] /<fr. abrutir A ABRUTIZ//Á ~éz tranz. A face să se abrutizeze. /<fr. abrutir ABRUTIZÁNT, -Ă, abrutizanţi, -te, adj. Care abrutizează. – Din fr. abrutissant. ABRUTIZÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care abrutizează. /<fr. abrutissant ABRUTIZÁRE, abrutizări, s.f. Acţiunea de a (se) abrutiza. – V. abrutiza. ABRUTIZÁT, -Ă, abrutizaţi, -te, adj. (Care a devenit) insensibil, care şi-a pierdut însuşirile morale, specific umane; insensibil, brutal. – V. abrutiza. ABSCÍSĂ, abscise, s.f. Simbolul care indică lungimea şi sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte şi un punct dat de pe dreaptă. ♦ Una dintre coordonatele carteziene, care serveşte la stabilirea poziţiei unui punct în plan sau în spaţiu. – Din fr. abscisse, lat. abscissa [linea]. ABSCÍS//Ă ~e f. Una dintre cele două linii care servesc la fixarea poziţiei unui punct pe un plan sau în spaţiu, cealaltă numindu-se ordonată. [Sil. ab-sci-] /<fr. abscisse, lat. abscissa ABSCIZIÚNE, absciziuni, s.f. (Med.) Tăiere a unei părţi sau a unui organ al corpului. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. abscission. ABSCIZIÚNE f. med. Înlăturare prin intervenţie chirurgicală a unei părţi sau a unui organ al corpului. /<fr. abscission |