Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

ABOMINÁBIL, -Ă, abominabili, -e, adj. Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. – Din fr. abominable, lat.abominabilis.

ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-și face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner.

ABONAMÉNT, abonamente, s. n. Convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.; (concr.) înscris care atestă această convenție; sumă plătită pentru obținerea acestui drept. Abonament la radio. – Din fr. abonnement.

ABONÁRE, abonări, s. f. Acțiunea de a (se) abona.V. abona.

ABONÁT, -Ă, abonați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care beneficiază de un abonament. ♦ Fig. (Fam.) (Persoană) care vine în mod regulat undeva. – V. abona.

ABORDÁ, abordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre nave) A acosta la țărm. ♦ A se alătura de o altă navă, bord la bord (pentru a o ataca). 2. Tranz. A începe studierea unei probleme, a trata o problemă, a începe o discuție. ♦ (Franțuzism) A se apropia de cineva pentru a-i vorbi. – Din fr. aborder.

ABORDÁBIL, -Ă, abordabili, -e, adj. Care poate fi abordat; p. ext. accesibil. – Din fr. abordable.

ABORDÁJ, abordaje, s. n. 1. Asalt, atac al unei nave (de către altă navă). 2. Ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol. – Din fr. abordage.

ABORDÁRE, abordări, s. f. Acțiunea de a aborda.V. aborda.




ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

ABORTÍV, -Ă, abortivi, -e, adj., s. n. (Biol.) 1. Adj. Care se produce înainte de vreme, prematur; care nu a evoluat în întregime. Fetus abortiv. Boală abortivă. 2. Adj., s. n. (Substanță sau mijloc) care provoacă avortul. – Din fr. abortif, lat. abortivus.

ABRACADÁBRA subst. Cuvânt cabalistic căruia obscurantiștii îi atribuiau puterea magică de a realiza un lucru supranatural. – Din fr., it. abracadabra.

ABRACADABRÁNT, -Ă, abracadabranți, -te, adj. (Rar) Cu totul neobișnuit; ciudat, bizar; încâlcit. – Din fr. abracadabrant.

ABRÁȘ, -Ă, abrași, -e, adj. 1. (Reg.; despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) rău, violent. 2. (Despre acțiunile omului) fără nici un rezultat; neizbutit, nereușit. ◊ Expr. A ieși abraș = a nu izbuti. [Var.: iabráș, -ă] – Din tc. abraș.

ABRAZÁRE, abrazări, s. f. (Rar) Abraziune (2). – Cf. fr. abrasion.

ABRAZIÚNE, abraziuni, s. f. 1. Proces de eroziune a țărmurilor din cauza valurilor mării. 2. Roadere a unui corp ca urmare a frecării lui de alt corp abraziv sau mai dur; abrazare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. abrasion.

ABRAZÍV, -Ă, abrazivi, -e, adj., s. n. (Corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare. – Din fr. abrasif.

ABRAZÓR, abrazoare, s. n. Unealtă alcătuită dintr-un material abraziv (natural sau artificial), folosită la prelucrarea prin așchiere. – Cf. abraziune.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire), un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.

ABREVIÁT, -Ă, abreviați, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Care a fost prescurtat. [Pr.: -vi-at] – V. abrevia.

ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif.

ABREVIATÓR, abreviatori, s. m. 1. Funcționar al cancelariei papale. 2. Persoană care prelucrează restrângând sau care rezumă scrierile unui autor. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviateur.

ABREVIÁȚIE, abreviații, s. f. Abreviere. [Pr.: -vi-a-.Var.: abreviațiúne s. f.] – Din lat. abbreviatio, -onis, fr. abréviation.

ABREVIAȚIÚNE s. f. v. abreviație.

ABREVIÉRE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație. [Pr.: -vi-e-] – V. abrevia.

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga.V. abroga.

ABROGÁT, -Ă, abrogați, -te, adj. (Despre acte, dispoziții etc.) Anulat. – V. abroga.

ABROGÁȚIE, abrogații, s. f. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation.

ABRUDEÁNCA s. f. art. Numele unui dans popular ardelenesc cu mișcare moderată; melodia după care se execută acest dans. – Abrud (n. pr.) + suf. -eancă.

 <<   <    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10    >   >> 
pagina 4 din 187

 
Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii