Toate definitiile
ACIDIFICÁT, -Ă, acidificați, -te, adj. Transformat în acid. – V. acidifica.
ACIDIMETRÍE, acidimetrii, s. f. Metodă volumetrică de determinare a concentrației unui acid prin neutralizare cu o bază. – Din fr. acidimétrie.
ACIDIMÉTRU, acidimetre, s. n. Aparat pentru măsurarea concentrației de ioni de hidrogen a unei soluții. – Din fr. acidimètre.
ACIDITÁTE s. f. Grad de concentrație de ioni de hidrogen sau cantitatea totală de acid dintr-o soluție. ♦ Proprietatea de a fi acid. ◊ Aciditate gastrică = gradul de aciditate a sucului gastric, conferit de prezența acidului clorhidric, clorului, pepsinei și acidului lactic. – Din fr. acidité, lat. aciditas, -atis.
ACIDOFÍL adj. (În sintagma) Lapte acidofil = produs lactat dietetic, de culoare albă-gălbuie, preparat din lapte de vacă sterilizat, cu un anumit conținut de bacterii și fermentat. – Din fr. acidophile.
ACIDOREZISTÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor bacterii de a rezista după colorarea cu un colorant de anilină, la acțiunea decolorantă a acizilor. – Acid + rezistență.
ACIDÓZĂ s. f. Creștere a acidității și reducere a rezervei alcaline din sânge, din cauza unor tulburări funcționale în organism. – Din fr. acidose.
ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A adăuga o cantitate de acid; a da unei soluții proprietățile unui acid; a acri ușor. – Din fr. aciduler.
ACIDULÁRE, acidulări, s. f. Acțiunea de a acidula. – V. acidula.
ACIDULÁT, -Ă, acidulați, -te, adj. Amestecat cu un acid; ușor acrit. – V. acidula.
ACÍL, acili, s. m. Radical monovalent al unui acid organic. – Din fr. acil.
ACILÁ, acilez, vb. I. Tranz. A introduce, pe cale chimică, un radical acil în molecula unui compus organic în scopul obținerii de cetone, esteri și amide. – Din fr. aciler.
ACÍLEA adv. v. aici.
ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.
ACINÓS, -OÁSĂ, acinoși, -oase, adj. Care prezintă acine; care are forma unei boabe de strugure. – Din fr. acineux.
ACIOÁIE s. f. Nume popular pentru diferite metale sau aliaje; obiect făcut dintr-un astfel de metal sau aliaj. [Pr.: -ci-oa-] – Cf. it. acciaio „oțel”.
ACIOÁLĂ, acioale, s. f. (Rar) Adăpost, locuință, casă. – Aciola (derivat regresiv).
ACIOLÁ, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua. – Cf. aciua.
ACIPENSERICULTÚRĂ s. f. Ramură a pisciculturii care se ocupă cu cultura sturionilor. – Acipenserid + cultură.
ACIPENSERÍD, acipenserizi, s. m. (Zool.) Sturion. – Cf. lat. acipenser.
ACIRÁ, acír, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var.: acerá vb.I] – Et. nec.
ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. ♦ Tranz. (Rar) A da adăpost. [Pr.: -ciu-a. – Var.: aciuiá vb. I, aciuí vb. IV] – Lat. *accubiliare.
ACIUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei. [Pr.: -ciu-a-] – V. aciua.
ACIUÁȘ, aciuașe, s. n. (Rar) Adăpost, refugiu. [Pr.: -ciu-aș] – Aciua + suf. -aș.
ACIUÁT, -Ă, aciuați, -te, adj. (Pop.) Pripășit. [Pr.: -ciu-at] – V. aciua.
ACIUÍ vb. IV. v. aciua.
ACIUIÁ vb. I. v. aciua.
ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba prin strigăte de bucurie, prin manifestări publice ale entuziasmului; a ovaționa. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.
ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama și rezultatul ei; aclamație, ovație. – V. aclama.
ACLAMÁȚIE, aclamații, s. f. (Mai ales la pl.) Manifestare a aprobării sau a entuziasmului față de cineva sau de ceva, prin urale sau prin aplauze; ovație, aclamare. – Din fr. acclamation, lat. acclamatio.