Toate definitiile
INTERPLANETÁR, -Ă, interplanetari, -e, adj. Care este situat între planete, care are loc între planete. – Din fr. interplanétaire.
INTERPÓL s. n. Nume dat organizației internaționale de poliție criminală. – Din fr. Interpol.
INTERPOLÁ, interpolez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a intercala într-un text cuvinte sau fraze care nu aparțin originalului, pentru a-l explica, a-l completa etc. 2. (Mat.) A intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe mărimi determinate sau estimate. – Din fr. interpoler, lat. interpolare.
INTERPOLÁRE, interpolări, s. f. Acțiunea de a interpola și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se interpolează; interpolație. – V. interpola.
INTERPOLÁT, -Ă, interpolați, -te, adj. (Despre pasaje, capitole, cuvinte) Intercalat, inserat (într-un text). ♦ (Despre un text) În care au fost introduse interpolări. – V. interpola.
INTERPOLATÓR, -OÁRE, interpolatori, -oare, s. m. și f. Persoană care interpolează (1) un text. – Din fr. interpolateur, lat. interpolator.
INTERPOLÁȚIE, interpolații, s. f. (Rar) Interpolare. [Var.: interpolațiúne s. f.] – Din fr. interpolation, lat. interpolatio, -onis.
INTERPOLAȚIÚNE s. f. v. interpolație.
INTERPRÉT, -Ă, interpreți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane; translator, tălmaci. 2. Fig. Persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; persoană care face cunoscute altuia voința, dorința, sentimentele cuiva; exponent, reprezentant. 3. Persoană care interpretează un rol într-un spectacol, o bucată muzicală, o poezie etc. V. artist, actor. – Din fr. interprèt, lat. interpres, -etis.
INTERPRETÁ, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A da un anumit înțeles, o anumită semnificație unui lucru; spec. a comenta și a explica un text (vechi). 2. A reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol într-o piesă, într-un film etc., a executa o bucată muzicală. – Din fr. interpréter, lat. interpretari.
INTERPRETÁBIL, -Ă, interpretabili, -e, adj. Care se poate interpreta; p. ext. echivoc. – Din fr. interprétable.
INTERPRETÁRE, interpretări, s. f. Acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație, interpretațiune. – V. interpreta.
INTERPRETATÍV, -Ă, interpretativi, -e, adj. Care servește la interpretare, care poate fi interpretat; care explică. – Din fr. interprétatif.
INTERPRETATÓR, -OÁRE, interpretatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care interpretează, explică, comentator; exeget. – Din fr. interprétateur.
INTERPRETAȚIÚNE, interpretațiuni, s. f. (Înv.) Interpretare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. interprétation, lat. interpretatio, -onis.
INTERPROFESIONÁL, -Ă, interprofesionali, -e, adj. Care interesează mai multe profesiuni. ♦ Care se bazează pe transferul de tehnici și metode între două sau mai multe profesiuni. [Pr.: -si-o-] – Inter1-+profesional (după fr. interprofessionnel).
INTERPSIHOLOGÍE s. f. Domeniu al psihologiei sociale care studiază relațiile dintre indivizi în condițiile imitației considerate ca lege a vieții psihice. – Din fr. interpsychologie.
INTERPÚNE, interpún, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relațiile dintre două persoane. ♦ Tranz. A pune ceva între... – Din lat. interponere (după pune).
INTERPÚNERE, interpuneri, s. f. Faptul de a (se) interpune. – V. interpune.
INTERPUPILÁR, -Ă, interpupilari, -e, adj. Care se află între centrele optice ale celor două cristaline ale ochilor omului; interocular. Distanță interpupilară. – Inter1-+pupilar.
INTERPÚS, -Ă, interpuși, -se, s. m. și f. (Rar) Persoană care intervine, ca mijlocitor, între alte două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere, spre a le ușura o tranzacție etc.); mijlocitor. – V. interpune.
INTERRAIONÁL, -Ă, interraionali, -e, adj. Care privește mai multe raioane, care ține de mai multe raioane; care are loc între mai multe raioane. [Pr.: -ra-io-] – Inter1-+raional. Cf. rus. mejraionnîi.
INTERREGIONÁL, -Ă, interregionali, -e, adj. Care privește mai multe regiuni, care ține de mai multe regiuni; care are loc între mai multe regiuni. [Pr.: -gi-o-] -Inter1-+regional.
INTERRÉGN, interregnuri, s. n. Interval de timp în care un stat monarhic este lipsit de suveran. – Din fr. interrègne, lat. interregnum.
INTERSCHIMBÁBIL, -Ă, interschimbabili, -e, adj. (Despre elementele unui sistem tehnic) Care se poate schimba, care se poate înlocui unul cu altul. – Inter1- + schimba + suf. -bil (după fr. interchangeable).
INTERSCHIMBABILITÁTE s. f. Calitatea de a fi interschimbabil; (franțuzism) interșanjabilitate. – Inter1- + schimbabilitate (după fr. interchangeabilité).
INTERSECTÁ, intersectez, vb. I. Refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecție; a se întretăia, a se încrucișa. ◊ Tranz. Dreaptă care intersectează două paralele. – Din fr. intersecter.
INTERSECTÁRE, intersectări, s. f. Acțiunea de a (se) intersecta. – V. intersecta.
INTERSÉCȚIE, intersecții, s. f. 1. Loc unde se încrucișează două drumuri; întretăiere. 2. (Mat.) Mulțimea punctelor comune a două linii, a două suprafețe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulțimi. – Din fr. intersection, lat. intersectio.
INTERSEXUALITÁTE s. f. (Biol.) Fenomen care constă în schimbarea sexului în stadiile târzii ale dezvoltării individuale a unui animal sau a unei plante dioice. [Pr.: -xu-a-] – Din fr. intersexualité.