Toate definitiile

INTONAȚIÚNE s. f. v. intonație.

INTOXICÁ, intóxic, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) introduce în organism substanțe toxice care duc la otrăvirea lui; a (se) otrăvi. ♦ Fig. (Fam.) A (se) plictisi peste măsură; a agasa sau a fi agasat. – Din fr. intoxiquer, lat. intoxicare.

INTOXICÁRE, intoxicări, s. f. Acțiunea de a (se) intoxica și rezultatul ei; otrăvire. – V. intoxica.

INTOXICÁT, -Ă, intoxicați, -te, adj. (Despre ființe) Care s-a otrăvit în urma introducerii în organism a unor substanțe toxice. – V. intoxica.

INTOXICÁȚIE, intoxicații, s. f. Rezultat al introducerii sau acumulării în organism a unor substanțe toxice; starea celui ce s-a intoxicat; otrăvire. [Var.: (rar) intoxicațiúne s. f.] – Din fr. intoxication.

INTOXICAȚIÚNE s. f. v. intoxicație.

INTRA¹- Element de compunere însemnând „în”, „între”, care servește la formarea unor adjective și substantive. – Din fr. intra-, lat. intra.

INTRÁ², íntru, vb. I. Intranz. I. (Despre ființe) 1. A trece din afară înăuntru, a merge dintr-un loc deschis într-unul închis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se băga. ◊ Expr. A intra în spital = a se interna. (Parcă) a intrat în pământ = a dispărut fără urmă. A intra în pământ (de rușine) = a-i fi foarte rușine. 2. Fig. A pătrunde, a se vârî, a ajunge la... A intra în amănunte. ◊ Expr. A-i intra cuiva în voie = a-i face cuiva (toate) gusturile, a-i face pe plac. (Fam.) A(-i) intra cuiva (pe) sub piele = a câștiga bunăvoința cuiva prin fel de fel de mijloace. 3. A participa, a se băga, a se amesteca; a lua parte la o activitate. ◊ Expr. A intra într-o belea (sau încurcătură, impas, necaz) = a avea de îndurat un necaz (sau o încurcătură etc.). A intra în horă = a începe să ia parte la o acțiune. A intra în vorbă cu cineva = a) a începe o discuție cu cineva; b) (pop.) a lega relații de prietenie, de dragoste cu o persoană de sex opus. A intra de serviciu = a începe garda la o unitate militară, la un spital etc. A intra în război (sau în luptă, în acțiune etc.) = a începe războiul (sau lupta etc.). ♦ A ajunge, a apuca (sau a fi pe punctul să ajungă, să apuce) o vârstă, o epocă etc. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în” sau „la”) A îmbrățișa o îndeletnicire; a se angaja într-o slujbă. 5. A adera, a se înscrie, a fi admis într-o organizație, într-o asociație etc. II. (Despre lucruri, fenomene, idei etc.) 1. A pătrunde, a se înfige, a se băga; a străbate. Acul intră în pânză. Lumina intră pe fereastră. 2. Fig. A-și face loc, a se strecura; a ajunge în... ◊ Loc. vb. A intra boala în cineva (sau în oasele cuiva) = a se îmbolnăvi. A intra frica (sau groaza, spaima) în cineva (sau în oasele, în inima cuiva) = a se înfricoșa, a se îngrozi. ◊ Expr. N-a intrat vremea (sau n-au intrat zilele) în sac = mai este timp, n-a trecut vremea. A intra în (sau sub) stăpânirea cuiva = a ajunge în puterea cuiva. A-i intra (cuiva ceva) în sânge = a deveni un obicei, un act reflex, o necesitate. A intra în sufletul cuiva = a) a plictisi pe cineva cu amabilitățile sau cu insistențele; b) a deveni drag cuiva. 3. A avea loc; a încăpea. Cartea intră în servietă. ♦ (Mat.) A se cuprinde de un anumit număr de ori în alt număr. 4. (Despre materiale) A fi necesar, a trebui într-o anumită proporție spre a realiza un anumit produs. La acest palton intră stofă multă. ♦ A face parte integrantă (din ceva). 5. (În expr.) A intra la spălat = (despre țesături sau obiecte textile) a-și micșora dimensiunile prin spălare. A intra la apă = a) (despre țesături sau obiecte textile) a-și micșora dimensiunile la muierea în apă; b) (despre oameni) a ajunge într-o situație neplăcută, grea. 6. (Despre o lege, un pact etc.; în expr.) A intra în vigoare = a căpăta putere, a deveni aplicabil. 7. A începe executarea unei părți dintr-o bucată muzicală. [Var.: (pop.) întrá vb. I] – Lat. intrare.

INTRAATÓMIC, -Ă, intraatomici, -ce, adj. Care există, care se petrece în interiorul atomului. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. intra-atomique.

INTRACARPÁTIC, -Ă, intracarpatici, -ce, adj. Situat în interiorul arcului munților Carpați. – Intra¹-+carpatic.

INTRACELULÁR, -Ă, intracelulari, -e, adj. Care se află, care se petrece în interiorul celulei. – Din fr. intracellulaire.

INTRACEREBRÁL, -Ă, intracerebrali, -e, adj. Care se află sau se petrece în interiorul creierului. – Din fr. intracérébral.

INTRACOLINÁR, -Ă, intracolinari, -e, adj. Care este situat între coline; dominat de jur împrejur de coline. – Intra¹- + colinar.

INTRACONTINENTÁL, -Ă, intracontinentali, -e, adj. Situat în interiorul unui continent. – Din fr., engl. intracontinental.

INTRACRANIÁN, -Ă, intracranieni, -e, adj. (Anat.) În craniu. [Pr.: -ni-an] – Din fr. intracrânien.

INTRÁDĂ, intrade, s. f. Introducere în ritm de marș a unei compoziții muzicale în sec. XVI-XVII; p. gener. scurtă uvertură. – Din it. entrata, germ. Intrade, engl. intrada..

INTRADÉRMIC, -Ă, intradermici, -ce, adj. (Anal.) Situat în dermă. – Din fr. intradermique.

INTRADERMOREÁCȚIE, intradermoreacții, s. f. Reacție imună folosită pentru stabilirea diagnosticului în bolile infecțioase și pentru a cerceta susceptibilitatea organismului față de agenți toxici, față de antibiotice etc. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. intradermo-réaction.

INTRADÓS, intradosuri, s. n. Fața interioară (concavă) a unei bolți, a unui arc, a unei construcții etc. – Din fr. intrados.

INTRADUCTÍBIL, -Ă, intraductibili, -e, adj. Care nu poate fi tradus dintr-o limbă în alta. – In¹- + traductibil. Cf. fr. intraduisible.

INTRADUCTIBILITÁTE s. f. Caracter intraductibil. – Intraductibil + suf. -itate.

INTRAGEOSINCLINÁL, intrageosinclinale, s. n. (Geol.) Fosă alungită și adâncită a unui geosinclinal în care se acumulează sedimente. [Pr.: -ge-o-] – Intra¹-+geosinclinal.

INTRAGLANDULÁR, -Ă, intraglandulari, -e, adj. Care se află, care se petrece în interiorul glandelor. – Intra¹-+glandular.

INTRAMAGMÁTIC, -Ă, intramagmatici, -ce, adj. (Geol.) Din interiorul magmei; care s-a consolidat în adâncimea scoarței terestre. – Intra¹-+magmatic.

INTRAMOLECULÁR, -Ă, intramoleculari, -e, adj. Care se află sau se petrece în interiorul moleculelor. – Din fr. intramoléculaire.

INTRAMONTÁN, -Ă, intramontani, -e, adj. (Despre depresiuni, regiuni, drumuri etc.) Care se află înconjurat de munți, care are loc între munți. – Din germ. intramontan.

INTRAMUSCULÁR, -Ă, intramusculari, -e, adj. Care se află sau se petrece în masa musculară. – Din fr. intramusculaire.

INTRANAZÁL, -Ă, intranazali, -e, adj. Care se introduce prin nas. – Din fr. intranasal.

INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenți, -te, adj. Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. V. neînduplecat. – Din fr. intransigeant.

INTRANSIGÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi intransigent; atitudine intransigentă. – Din fr. intransigeance, it. intransigenza.