Toate definitiile

INTERSÍSTOLĂ, intersistole, s. f. (Med.) Timpul dintre sistola auriculelor și cea a ventriculelor inimii. – Din fr. intersystole.

INTERSPÁȚIU, interspații, s. n. (Rar) Spațiu liber sau distanță între două obiecte, două piese etc. – Inter¹- + spațiu.

INTERSTADIÁL, -Ă, interstadiale, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Interval de climă mai caldă de durată relativă în cadrul unei glaciații, în timpul regresiunii ghețarilor; interstadiu. 2. Adj. Referitor la interstadial (1). [Pr.: -di-al] – Din germ. Interstadial, engl. interstadial.

INTERSTÁDIU, interstadii, s. n. (Geol.) Interstadial (1). – Din fr. interstade.

INTERSTATÁL, -Ă, interstatali, -e, adj. Care privește mai multe state, care are loc între mai multe state. – Inter¹- + statal.

INTERSTELÁR, -Ă, interstelari, -e, adj. Care este (așezat) între stele; privitor la spațiul dintre stele. – Din fr. interstellaire.

INTERSTIȚIÁL, -Ă, interstițiali, -e, adj. Care se află într-un interstițiu, care provine dintr-un interstițiu sau se referă la interstițiu. ♦ Țesut interstițial = țesut conjunctiv care se află între elementele în funcție ale unui organ, formând masa lui principală. ♦ (Despre leziuni, inflamații) Care s-a localizat în țesutul conjunctiv al unui organ. [Pr.: -ți-al] – Din fr. interstitiel.

INTERSTÍȚIU, interstiții, s. n. Spațiu (gol) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor, fără a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium.

INTERȘANJÁBIL, -Ă, interșanjabili, -e, adj. (Franțuzism) Interschimbabil. – Din fr. interchangeable.

INTERȘANJABILITÁTE s. f. (Franțuzism) Interschimbabilitate. – Din fr. interchangeabilité.

INTERȘCOLÁR, -Ă, interșcolari, -e, adj. Care are loc între mai multe școli; privitor la mai multe școli. – Din fr. interscolaire (după școală).

INTERTÍP, intertipuri, s. n. Mașină tipografică de cules și de turnat litere în rânduri, care are matrițe cu dinți tăiați pe toată grosimea lor (și cu care se poate culege de la distanță, prin transmitere telegrafică). – Din fr. intertype.

INTERTRÍGO s. n. Inflamație localizată la cutele naturale ale pielii; opăreală. – Din fr. intertrigo.

INTERTROPICÁL, -Ă, intertropicali, -e, adj. Care este situat între cele două tropice. – Din fr. intertropical.

INTERUMÁN, -Ă, interumani, -e, adj. Între (dintre) oameni. – Din engl. interhuman.

INTERURBÁN, -Ă, interurbani, -e, adj. Care are loc între două sau mai multe orașe; care leagă două sau mai multe orașe; care este situat între două sau mai multe orașe; care servește mai multe localități. ♦ (Substantivat, n.) Telefon care stabilește legătura între două localități. – Din fr. interurbain (după urban).

INTERVÁL, intervale, s. n. 1. Distanță în timp între două fenomene, între două perioade, între două evenimente consecutive; răstimp. 2. Distanță în spațiu între două puncte, între două lucruri. ♦ (Mat.) Ansamblu de puncte, de numere cuprinse între două valori date. 3. Diferență de înălțime între două sunete muzicale. – Din fr. intervalle, lat. intervallum.

INTERVALOMÉTRU, intervalometre, s. n. Dispozitiv mecanic atașat la un aparat fotografic automat care reglează timpul dintre două expuneri succesive. – Din engl. intervalometer.

INTERVENÍ, intervín, vb. IV. Intranz. 1. A veni între..., a veni la mijloc, a intra în acțiune; spec. a lua cuvântul, a intra în vorbă. ♦ A se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înțelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva sau a sa. 2. A se ivi, a surveni, a se întâmpla. A interveni o schimbare. – Din fr. intervenir, lat. intervenire.

INTERVÉNȚIE, intervenții, s. f. 1. Faptul de a interveni într-o acțiune, într-un proces, într-o discuție etc. ♦ Invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat sau ale altui popor. ♦ (Med.; și în sintagma intervenție chirurgicală) Operație. 2. Acțiune, efort, demers făcut spre a obține ceva, mai ales o favoare. – Din fr. intervention, lat. interventio.

INTERVENȚIONÍSM s. n. Amestec al unui stat în afacerile interne ale altui stat (cu scopul de a-l subordona sau de a schimba orânduirea). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. interventionnisme.

INTERVENȚIONÍST, -Ă, intervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, stat etc.) care participă la o intervenție armată, care susține sau practică intervenționismul. 2. Adj. Care aparține intervenționismului, care este specific intervenționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. interventionniste.

INTERVERSIÚNE, interversiuni, s. f. Intervertire; răsturnare (a unei ordini). [Pr.: -si-u-] – Din fr. interversion.

INTERVERTEBRÁL, -Ă, intervertebrali, -e, adj. (Anat.) Care este situat între vertebre. – Din fr. intervertébral.

INTERVERTÍ, intervetesc, vb. IV. Tranz. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dată. – Din fr. intervertir, lat. intervertere.

INTERVERTÍRE, intervertiri, s. f. Acțiunea de a interverti și rezultatul ei. – V. interverti.

INTERVIEVÁ, intervievez, vb. I. Tranz. A lua cuiva un interviu. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. interviewer.

INTERVIEVÁRE, intervievări, s. f. Acțiunea de a intervieva. [Pr.: -vi-e-] – V. intervieva.

INTERVÍU, interviuri, s. n. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalității în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor la radio și televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, apărut în presă sau difuzat prin radio și televiziune. – Din engl., fr. interview.

INTERVOCÁLIC, -Ă, intervocalici, -ce, adj. (Despre unul sau mai multe sunete) Care se află între două vocale, dintre două vocale. – Din fr. intervocalique.