Toate definitiile

INTENTÁRE, intentări, s. f. Acțiunea de a intenta și rezultatul ei. – V. intenta.

INTÉNȚIE, intenții, s. f. Dorință, gând de a face, de a întreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intenție = intenționat, înadins. Fără intenție = involuntar, fără să vrea. ◊ Loc. conj. Cu intenția să... (sau, loc. prep., cu intenția de a...) = cu gândul, în dorința de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de gânduri pe care nu le-a avut. A avea intenții serioase (cu)... = a) a fi decis să realizeze ceea ce și-a propus; b) a fi decis să contracteze o căsătorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihică a unei persoane care își dă seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i și dorindu-i sau acceptându-i efectele. [Var.: intențiúne s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis.

INTENȚIONÁ, intenționez, vb. I. Tranz. A avea intenția; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionner. Cf. it. intenzionare.

INTENȚIONÁL, -Ă, intenționali, -e, adj. (Despre fapte penale) Săvârșit cu intenție; deliberat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionnel.

INTENȚIONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este intenționat, deliberat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionnalité.

INTENȚIONÁT, -Ă, intenționați, -te, adj. Cu intenție, cu un anumit gând; anume plănuit, voit, deliberat. ◊ Expr. Bine (sau rău) intenționat = (despre oameni) cu intenții bune (sau rele), urmărind scopuri bune (sau rele). [Pr.: -ți-o-] – V. intenționa. Cf. fr. intentionné.

INTENȚIÚNE s. f. v. intenție.

INTER¹- Element de compunere însemnând „între”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat. inter, fr. inter-.

ÍNTER², interi, s. m. Jucător din înaintarea unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. – Din fr. inter (abreviere din intérieur).

INTERACȚIONÁ, interacționez, vb. I. Intranz. și refl. A fi în raport de interacțiune; a se condiționa reciproc. [Pr.: -ți-o-] – Din interacțiune.

INTERACȚIÚNE, interacțiuni, s. f. 1. Formă de legătură a obiectelor, a fenomenelor etc., manifestată printr-o influențare, condiționare sau acțiune cauzală reciprocă. 2. (Fiz.) Acțiune reciprocă între două sau mai multe corpuri, sisteme fizice, fenomene etc. ♦ Formă de legătură între corpuri, realizată fie direct, fie prin intermediul câmpurilor fizice. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. interaction.

INTERALIÁT, -Ă, interaliați, -te, adj. Făcut, stabilit sau existent între aliați. [Pr.: -li-at] – Din fr. interallié.

INTERARTICULÁR, interarticulari, -e, adj. (Med.) Dintre articulații. – Din fr. interarticulaire.

INTERASISTÉNȚĂ, interasistențe, s. f. 1. Asistență reciprocă (în școli, universități). 2. (Rar) Întrajutorare. – Inter¹-+asistență.

INTERASTRÁL, -Ă, interastrali, -e, adj. Care se găsește între aștri, dintre aștri. – Din fr. interastral.

INTERATÓMIC, -Ă, interatomici, -ce, adj. Care se află sau care se exercită între doi sau mai mulți atomi. – Din fr. interatomique.

INTERATRÁCȚIE s. f. (Biol.) Atracție reciprocă. – Din fr. interattraction.

INTERBÉLIC, -Ă, interbelici, -ce, adj. Dintre două războaie (mai ales dintre cele două războaie mondiale). – Inter¹-+belic (< lat. bellicus).

INTERCALÁ, intercalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) introduce ceva într-un șir, a (se) adăuga între altele, a (se) pune ceva printre... – Din fr. (s')intercaler, lat. intercalare.

INTERCALÁRĂ, intercalare, adj. (În sintagma) Cultură intercalară = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi. – Din fr. intercalaire.

INTERCALÁRE, intercalări, s. f. Acțiunea de a (se) intercala și rezultatul ei; intercalație (1). – V. intercala.

INTERCALÁT, -Ă, intercalați, --te, adj. Care este introdus, adăugat, pus printre altele. – V. intercala.

INTERCALÁȚIE, intercalații, s. f. 1. Intercalare. 2. Rocă sterilă care apare în cuprinsul unui zăcământ. – Din fr. intercalation.

INTERCAPILÁR, -Ă, intercapilari, -e, adj. (Anat.) Care este situat între vasele capilare. – Din fr. intercapillaire.

INTERCARDINÁL, intercardinale, adj. (În sintagma) Punct intercardinal = fiecare dintre cele patru direcții aflate între punctele cardinale principale, care servesc la determinarea mai precisă a unui punct de pe glob. – Din engl. intercardinal.

INTERCEDÁ vb. I. v. intercede.

INTERCÉDE, intercéd, vb. III. Intranz. (Rar) A interveni, a stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva. [Var.: intercedá vb. I] – Din fr. intercéder.

INTERCÉDERE, intercederi, s. f. (Rar) Acțiunea de a intercede. – V. intercede.

INTERCELULÁR, -Ă, intercelulari, -e, adj. Care se află între celulele unui țesut. – Din fr. intercellulaire.

INTERCEPTÁ, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui; a surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență între două persoane etc. – Din fr. intercepter.