I1 s.m. invar. A unsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (cea mai închisă (8) vocală, nerotunjită (2), din seria anterioară (3)). ♢ Expr. A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esenţialul într-o discuţie, a (nu) sublinia faptele semnificative.
I2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) Exclamaţie care exprimă surprindere, mulţumire, admiraţie, dezaprobare etc. – Onomatopee.
I interj. (se foloseşte pentru a exprima un sentiment de admiraţie, mirare, uimire). / Onomat.
IA interj. 1. Cuvânt prin care se atrage atenţia ascultătorului asupra unui îndemn care i se va adresa; ian! 2. Iată! iacă1! uite! vezi! ian! ♢ Expr. Ia aşa = numai aşa, fără nici o intenţie precisă. 3. Arată indiferenţa faţă de ceea ce urmează. 4. Introduce un răspuns. Unde te duci? – Ia, până la colţ. Cf. bg. j a.
IA interj. 1) (îndeamnă la o acţiune) Ia adă nişte lemne. 2) (atrage atenţia celui căruia i se adresează) Iată. Ia, ce se face afară. 3) (intensifică sensul celor spuse) Ia, copil deştept! 4) (introduce un răspuns) - Unde te duci? - Ia, până la magazin. [Monosilabic] /cf. bulg. ja
IABRÁŞ, -Ă adj. v. abraş.
IAC, iaci, s.m. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună şi cu o cocoaşă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack.
IAC iaci m. Mamifer rumegător asemănător cu bivolul, dar de talie mai mică, cu păr lung şi cu o cocoaşă pe ceafă. [Monosilabic] /<fr. yack
IACÁ1 s.f. (Înv.) Soi de tutun de cea mai bună calitate. – Et. nec.
IACÁ2, iacale, s.f. (Înv.) Guler de haină femeiască. ♢ Expr. (Fam., şi azi) A feşteli (cuiva) iacaua = a face de ruşine (pe cineva). – Din tc. yaka.
IÁCA3 interj. v. iacă1.
IÁCĂ1 interj. 1. Ia! iată! uite! vezi! ♦ Ascultă! Iacă ce-mi zicea el. 2. Deodată, pe neaşteptate. 3. Exprimă mirare, contrarietate, protest. [Var.: iáca; iácătă interj.] – Ia + că.
IÁCĂ2 s.f. (Înv. şi reg.) Bunică. – Din ngr. ghiaghiá (după bunică).
IÁCĂ interj. fam. 1) (atrage atenţia asupra celor spuse) Uită-te! Priveşte! Vezi!; Iată. 2) adverbial Pe neaşteptate; deodată. Când colo, iacă, a intrat şi el. [Var. iaca] / ia + că
IÁCĂTĂ interj. v. iacă1.
IACÍNT, iacinţi, s.m. (Livr.) Zambilă (Hyacinthus orientalis). [Var.: hiacínt, hiacinţi s.m.] – Din fr. jacinthe.
IACNÍE s.f. v. iahnie.
IACOBÍN, iacobini, s.m., adj.m. 1. S.m. Călugăr dominican. 2. S.m. Membru al celei mai radicale grupări revoluţionare franceze, în perioada revoluţiei din 1789-1794; p. ext. democrat cu idei foarte avansate. 3. Adj.m. Care aparţine iacobinilor (1), privitor la iacobini. – Din fr. jacobin.
IACOBÍN2 ~ă (~i, ~e) ist. Care este caracteristic pentru iacobini; de iacobini. /<fr. jacobin
IACOBÍN1 ~i m. 1) ist. Membru al clubului revoluţionar democrat de orientare radicală din timpul revoluţiei burgheze din Franţa de la sfârşitul sec. XVIII. 2) înv. Partizan al unei democraţii centralizate. /<fr. jacobin
IACOBINÍSM s.n. Doctrina iacobinilor (2). – Din fr. jacobinisme.
IACOBINÍSM n. 1) Doctrină social-politică a iacobinilor. 2) fig. Opinie care preconizează centralismul de stat. /<fr. jacobinisme
IACTÁNT, -Ă, iactanţi, -te, adj. (Rar) Înfumurat, îngâmfat. – Din lat. jactans, -ntis.
IAD, iaduri, s.n. (În credinţa creştină) Loc în care sufletele păcătoşilor ar fi supuse la chinuri veşnice; infern, gheenă. ♦ Fig. Situaţie chinuitoare, greu de suportat. – Din sl. jadŭ.
IAD ~uri n. 1) Loc unde se crede că sufletele păcătoşilor sunt supuse, după moarte, la chinuri veşnice; infern; gheenă. 2) Loc cu condiţii insuportabile. 3) fig. Stare de nefericire. [Monosilabic] /<sl. jadu
IÁDĂ, iede, s.f. Puiul de sex feminin al caprei. – Din ied.
IÁDĂ iéde f. Pui de sex feminin al caprei sau al căprioarei. [G.-D. iedei] /Din ied
IÁDEŞ, iadeşuri, s.n. Os, în formă de furcă, de la pieptul păsărilor, format din oasele claviculelor sudate în partea inferioară. ♦ Rămăşag care începe prin ruperea acestui os. – Din tc. yades.
IADÉŞ ~uri n. 1) Os bifurcat de la pieptul păsărilor. 2) Pariu pus la ruperea acestui os; rămăsag. /<turc. yades
IAHNÍE, iahnii, s.f. Fel de mâncare scăzută, preparată din legume (mai ales din fasole boabe), din peşte sau din carne. [Var.: iacníe, -ii s.f.] – Din tc. yahni, bg. iahnija.
