TAHIFEMÍE, tahifemii, s.f. (Med.) Manifestare patologică constând în accelerarea exagerată a ritmului vorbirii. – Din fr. tachyphémie.

TAHIGRÁF¹, tahigrafe, s.n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acţionat de aparat în timpul observaţiilor. – Din germ. Tachygraphe.

TAHIGRÁF², tahigrafi, s.m. (Înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.

TAHIGRÁF¹ ~e n. Tahimetru înregistrator. /<fr. tachygraphe, germ. Tachygraph

TAHIGRÁF² ~i m. rar Specialist în tahigrafie; stenograf. /<fr. tachygraphe, germ. Tachygraph

TAHIGRAFÍE, tahigrafii, s.f. (Înv.) Stenografie. – Din fr. tachygraphie.

TAHIGRAFÍ//E ~i f. rar Înregistrare rapidă a vorbirii cu ajutorul unor semne convenţionale. /<fr. tachygraphie, germ. Tachygraphie

TAHILÁLIC, -Ă, tahilalici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. – Din fr. tachylalique.

TAHILALÍE, tahilalii, s.f. (Med.) Vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte, care conduce la articulare defectuoasă şi incompletă. – Din fr. tachylalie.

TAHIMÉTRIC, -Ă, tahimetrici, -ce, adj. Privitor la tahimetrie, care aparţine tahimetriei. – Din fr. tachymétrique.

TAHIMÉTRI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de tahimetrie; propriu tahimetriei. /<fr. tachymétrique

TAHIMETRÍE, tahimetrii, s.f. Metodă de măsurare a distanţelor şi a diferenţelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; taheometrie. – Din fr. tachymétrie.

TAHIMETRÍ//E ~i f. Metodă de măsurare indirectă a unghiurilor, a distanţelor şi a diferenţelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren cu ajutorul tahimetrului; stadimetrie. /<fr. tachymétrie

TAHIMÉTRU, tahimetre, s.n. 1. Instrument topografic alcătuit dintr-un dispozitiv special, care permite determinarea pe cale optică a distanţei până la un punct vizat, prin citire cu ajutorul unei mire aşezate în acest punct. 2. Aparat folosit pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. – Din fr. tachymètre.

TAHIMÉTR//U ~e n. 1) Instrument geodezic pentru determinarea pe cale optică a distanţelor şi diferenţelor de nivel de pe teren; stadimetru. 2) Aparat pentru măsurarea vitezei unui curs de apă. [Sil. -me-tru; Var. taheometru] /<fr. tachymetre

TAHIOMÉTRU s.n. v. taheometru.

TAHIÓN, tahioni, s.m. (Fiz.) Particulă elementară ipotetică, a cărei viteză ar fi superioară celei a luminii. [Pr.: -hi-on] – Din engl., fr. tachyon.

TAHIPNÉE, tahipnee, s.f. Accelerare a ritmului de respiraţie datorită unor boli ale aparatului respirator, cardiac, în nevroze etc. – Din fr. tachypnée.

TAHIPNÉE ~ f. Stare patologică constând în accelerarea anormală a ritmului de respiraţie cauzată de unele boli respiratorii, cardio-vasculare sau nervoase. /<fr. tachypnée

TAHISCÓP, tahiscoape, s.n. Aparat folosit pentru studierea pieselor în mişcare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii parţiale. – Din fr. tachyscope.

TAHISTOSCÓP, tahistoscoape, s.n. Aparat cu ajutorul căruia se prezintă unei persoane, pentru un timp foarte scurt, diferite desene, cuvinte, litere etc., în vederea studierii atenţiei, percepţiei, a unor procese senzoriale etc. – Din fr. tachistoscope.

TAHISTOSC//ÓP ~oápe n. Aparat pentru observarea parametrilor unor procese psihice (atenţia, percepţia etc.). /<fr. tachistoscope

TAHISTOSCÓPIC, -Ă, tahistoscopici, -ce, adj. Referitor la tahistoscop sau la folosirea lui, de tahistoscop. – Din fr. tachistoscopique.

TAHMIN, tahminuri, s.n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p.ext. aproximaţie. – Din tc. tahmïn.

TAHOGENERATÓR, tahogeneratoare, s.n. Tahometru electric. – Din fr. tachogénérateur.

TAHOGENERAT//ÓR ~oáre n. Tahometru prevăzut cu un generator de curent; tahometru electric. /<fr. tachogénérateur

TAHOGRÁF, tahografe, s.n. 1. Tahometru înregistrator. 2. (Med.) Aparat pentru înregistrarea frecvenţei pulsului, respiraţiei etc. – După fr. tachéographe.

TAHOGRÁF ~e n. Tahometru înregistrator. /<fr. tacheographe, germ. Tachygraph

TAHOMÉTRU, tahometre, s.n. Instrument de măsurat viteza unghiulară şi turaţiile unei piese rotitoare. ♢ Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric şi dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unităţi de viteză unghiulară sau de turaţie; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.

TAHOMÉTR//U ~e n. Aparat pentru măsurarea turaţiei motoarelor sau a unor piese tehnice ale unei maşini; celerimetru. [Sil. -me-tru] /<germ. Tachometer