TACTICÓS, -OÁSĂ, tacticoşi, -oase, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Cu măsură şi socoteală, cumpănit, echilibrat; cu mişcări domoale. – Din ngr. taktikós.
TACTICÓS1 adv. 1) Cu tact. 2) Cu mişcări domoale. /<ngr. taktikós
TACTIC//ÓS2 ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) (despre acţiuni sau manifestări ale oamenilor) Care vădeşte măsură şi cumpătare. 2) Care are tact; cu tact; delicat în comportare. /<ngr. taktikós
TACTÍL, -Ă, tactili, -e, adj. Care ţine de simţul pipăitului, privitor la simţul pipăitului; care se poate percepe prin pipăit. – Din fr. tactile, lat. tactilis.
TACTÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de simţul pipăitului. Nervi ~i. 2) Care poate fi perceput prin pipăit. Corpuscul ~. /<fr. tactile, lat. tactilis
TACTÍSM s.n. Deplasare a unui organism liber înspre o sursă de excitaţie sau în sens contrar acestei surse. – Din fr. tactisme.
TACTOGNOZÍE f. Recunoaştere a obiectelor prin pipăit. /<fr. tactognosie
TADJÍ//C1 ~că (~ci, ~ce) Care aparţine Tadjikistanului sau populaţiei lui; din Tadjikistan. /<rus. tadjik
TADJÍ//C2 ~că (~ci, ~ce) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Tadjikistanului sau este originară din Tadjikistan. /<rus. tadjik
TADJÍCĂ f. mai ales art. Limba tadjicilor. /<rus. tadjik
TADJÍK, -Ă, tadjici, -ce, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Tadjikistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine Tadjikistanului sau populaţiei lui, privitor la Tadjikistan sau la populaţia lui. – Din rus. tadjik.
TAEFÉT s.n. v. taifet.
TAFT s.n. v. taht.
TAFTÁ, taftale, s.f. Ţesătură de mătase lucioasă şi netedă, care produce, în mişcare, un foşnet caracteristic. [Var.: (înv.) táftă s.f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. t a f - f e t a s.
TAFTÁ ~le n. 1) Ţesătură de mătase lucioasă care foşneşte, folosită la confecţionarea obiectelor de îmbrăcăminte. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. [Art. taftaua; G.-D. taftalei] /<turc. tafta, pol. tafta, germ. Taft
TÁFTĂ s.f. v. tafta.
TAFTÚR, tafturi, s.m. Chingă cu care se strânge şaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la şa etc. – Din tc. tapkur [kolam].
TAFTÚR ~e n. Chingă care se trece pe sub pântecele calului pentru a strânge şaua sau pentru a lega scările. /<turc. tapkur
TÁGĂ s.f. (Înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ♢ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – Cf. t ă g a d ă.
TÁGMĂ, tagme, s.f. Totalitatea persoanelor care aparţin aceleiaşi categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (Peior.) Clică, gaşcă. – Din ngr. tághma.
TÁGM//Ă ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care ţin de aceeaşi categorie socială sau profesională. 2) pop. Grup de indivizi uniţi în vederea unor scopuri suspecte; clică; gaşcă; clan; cârdăşie; tacâm; şleahtă; bandă; coterie. [G.-D. tagmei] /<ngr. tágma
TAHẤN, tahânuri, s.n. Făină din seminţe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♢ Făină din seminţe de susan din care se prepară mâncăruri de post; mâncare preparată din această făină – Din tc. tahīn.
TAHÂN ~uri n. Făină obţinută prin măcinarea seminţelor uleioase prăjite (de nuci, floarea-soarelui, arahide, migdale, susan etc.), folosită pentru a prepara halvaua. /<turc. tahin
TAHEOMETRÍE s.f. Tahimetrie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. tachéométrie.
TAHEOMÉTRU, taheometre, s.n. Tahimetru. [Pr.: -he-o-. – Var.: (înv.) tahiométru s.n.] – Din fr. tachéomètre.
TAHIARITMÍE, tahiaritmii, s.f. (Med.) Aritmie cu frecvenţă cardiacă mare. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. tachyarythmie.
TAHIARITMÍE f. Aritmie cu frecvenţă cardiacă mare. /<fr. tachyarythmie
TAHICARDÍE, tahicardii, s.f. Accelerare anormală a bătăilor inimii datorită unui efort fizic, unei emoţii, unei afecţiuni cardiace etc. – Din fr. tachycardie.
TAHICARDÍ//E ~i f. Accelerare anormală a bătăilor inimii. [G.-D. tahicardiei] /<fr. tachycardie
TAHIFAGÍE s.f. Faptul de a mânca repede. – Din fr. tachyphagie.
