Toate definitiile
ORÂNDUÍT, -Ă, orânduiți, -te, adj. 1. Pus, așezat într-o anumită ordine; aranjat, rânduit. 2. (Înv.) Împuternicit, învestit. 3. (Înv.) Stabilit, fixat, hotărât, destinat. – V. orândui.
ORÂNDUÍRE, orânduiri, s. f. Acțiunea de a orândui și rezultatul ei. 1. Așezare, grupare într-o anumită ordine, într-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ♦ Organizare, întocmire; stabilire. 2. Învestire. 3. (Înv. și reg.) Hotărâre, dispoziție, decizie, ordin. 4. (Adesea cu determinările „socială” și „social-economică”) Treaptă a dezvoltării istorice a societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestuia și prin suprastructura generată de aceste relații; formațiune socială, formațiune social-economică. ◊ Orânduire de stat = organizare politică și teritorială a statului sub aspectul regimului și al formei de stat, precum și al împărțirii administrativ-teritoriale, determinată, în esență, de caracterul orânduirii sociale. – V. orândui.
ORÂNDUIÁLĂ, orânduieli, s. f. 1. Rânduială, ordine, întocmire, organizare. ◊ Loc. adv. Cu orânduială = în mod organizat, cu rost. ◊ Loc. vb. A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui. 2. (Înv.) Hotărâre, dispoziție, ordin; (concr.) act care conține o hotărâre. 3. Orânduire socială. [Pr.: -du-ia-] – Orândui + suf. -eală.
ORẤNDĂ2, orânzi, s. f. (Înv. și reg.) 1. Cârciumă rurală (luată cu arendă de la proprietarul moșiei); han. 2. Arendă. [Pl. și: orânde] – Din ucr. orenda.
OPAXÍTĂ, opaxite, s. f. Placă de sticlă opacă2 sau opalescentă de diferite culori, care servește la căptușirea pereților, înlocuind faianța. [Var.: opaxít s. n.] – Cf. opac2.
OPAXÍT s. n. v. opaxită.
OP-ÁRT s. n. Tendință în arta contemporană care încearcă îmbogățirea expresivității imaginii abstracte prin obținerea unor efecte optice, în funcție de mișcările privitorului. – Din engl. op[tical] art.
OPALIZÁT, -Ă, opalizați, -te, adj. Care a devenit asemănător opalului. – V. opaliza.
OPALIZÁRE, opalizări, s. f. Acțiunea de a (se) opaliza și rezultatul ei. ♦ Fabricare a sticlei opalizate. – V. opaliza.
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
OPALÍN, -Ă, opalini, -e, adj. Care are culoarea lăptoasă și reflexele caracteristice ale opalului; opalescent. – Din fr. opalin.
OPALESCÉNȚĂ, opalescențe, s. f. Aspect lăptos prezentat, în urma fenomenului de refracție a luminii, de unele medii cu particule fin dispersate sau bule de gaz microscopice și care apare roșcat când este observat prin transparență și albăstrui când este observat lateral. – Din fr. opalescence.
OPALESCÉNT, -Ă, opalescenți, -te, adj. Care prezintă fenomenul de opalescență; (rar) care răspândește o lumină slabă, difuză; opalin. – Din fr. opalescent.
OPÁL, opale, s. n. 1. Piatră semiprețioasă, cu luciu sticlos, incoloră sau variat colorată (verde, albastru, roșu, alb etc.), transparentă sau opalescentă. 2. Țesătură de bumbac subțire și străvezie, albă sau colorată în nuanțe deschise, din care se fac bluze, cămăși, batiste etc. [Pl. și: opaluri] – Din germ. Opal, lat. opalus, fr. opale.
OPÁIȚĂ s. f. v. opaiț.
OPÁIȚ, opaițe, s. n. 1. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură. 2. Numele a două plante erbacee anuale sau perene cu tulpina păroasă, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, răspândind un miros plăcut (Melandryum pratense), iar alta cu frunzele păroase și cu florile albe (Melandryum nemorale). [Pr.: -pa-iț. – Var.: opáieț s. n., opáiță s. f.] – Cf. sl. opajecĩ, rom. văpaie.
OPÁIEȚ s. n. v. opaiț.
OPACIZÁT, -Ă, opacizați, -te, adj. Care este lipsit de transparență. – V. opaciza.
OPACIZÁRE, opacizări, s. f. Acțiunea de a opaciza și rezultatul ei. – V. opaciza.
OPACITÁTE, opacități, s. f. 1. Faptul de a fi opac2; lipsă de transparență. 2. Fig. Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; orizont îngust al cuiva. – Din fr. opacité, lat. opacitas, -atis.
OPÁCINĂ, opăcini, s. f. (Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [Pl. și: opacine] – Din ucr. opačyna.
OPACIMÉTRU, opacimetre, s. n. Aparat pentru determinarea opacității sau a transparenței hârtiei. – Din fr. opacimètre.
OPACIMETRÍE, opacimetrii, s. f. (Fiz.) Măsurare a opacității unor substanțe. – Din fr. opacimétrie.
OPACIFIÉRE, opacifieri, s. f. Faptul de a se opacifia. [Pr.: -fi-e-] – V. opacifia.
OPACIFIÁT, -Ă, opacifiați, -te, adj. (Rar) Opac2. [Pr.: -fi-at] – V. opacifia.
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier.
OPÁC2, -Ă, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență, nestrăveziu. ♦ Care nu permite trecerea unei radiații electromagnetice sau corpusculare. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat. 2. Fig. Cu orizont mărginit, îngust la minte, obtuz. – Din fr. opaque, lat. opacus.
OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină.
OOTÉCĂ, ooteci, s. f. (Entom.) Pungă în care sunt închise ouăle la insectele ortoptere. – Din fr. oothèque.
OOSPÓR, oospori, s. m. Oul criptogamelor, format în oogon după fecundație. – Din fr. oospore.