Toate definitiile
OSÚȚ, osuțe, s. n. (Pop.) Oscior. – Os + suf. -uț.
OSUÁRIU s. n. v. osuar.
OSUÁR, osuare, s. n. 1. Loc sau construcție în care sunt depuse osemintele rezultate din deshumări. 2. Monument funerar comemorativ, într-un cimitir sau într-un loc istoric, în care se păstrează osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie. [Pr.: -su-ar. – Var.: osuáriu s. n.] – Din fr. ossuaire, lat. ossuarium.
OSTRACIZÁ, ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostraciser.
OSTILITÁTE, ostilități, s. f. 1. Atitudine dușmănoasă, plină de ură; dușmănie, vrăjmășie. 2. (La pl.) Operații militare întreprinse de trupele unor state care sunt în război. – Din fr. hostilité.
OSTÍL, -Ă, ostili, -le, adj. Care manifestă o atitudine potrivnică sau dușmănoasă față de cineva sau de ceva; dușmănos, vrăjmaș. – Din fr. hostile.
OZONIZÓR, ozonizoare, s. n. Aparat pentru prepararea ozonului din oxigen pur sau din oxigenul din aer, destinat sterilizării aerului din încăperi, a apei etc. – Din fr. ozoniseur.
OZONIZATÓR, ozonizatoare, s. n. Aparat pentru transformarea aerului în ozon. – Ozoniza + suf. -tor.
OZONIZÁT, -Ă, ozonizați, -te, adj. Ozonat. – V. ozoniza.
OZONIZÁRE, ozonizări, s. f. 1. Acțiunea de a ozoniza și rezultatul ei. 2. Sterilizare a apei prin tratare cu ozon. – V. ozoniza.
OZONÁT, -Ă, ozonați, -te, adj. Care conține (mult) ozon; ozonizat. – V. ozona.
OZONÁ, ozonez, vb. I. Tranz. (Rar) A ozoniza. – Din fr. ozoner.
OZOCHERÍTĂ, ozocherite, s. f. Ceară minerală alcătuită din hidrocarburi parafinice, de culoare galbenă, galbenă-brună, verzuie sau negricioasă, cu miros aromatic și ușor fuzibilă, folosită la fabricarea lumânărilor, a cerurilor etc.; ceară de pământ. – Din fr. ozokérite.
OZÉNĂ, ozene, s. f. Inflamație cronică a mucoasei nazale, care duce la atrofia acesteia și la dispariția simțului mirosului. – Din fr. ozène.
OZALÍD s. n. Hârtie acoperită cu o substanță sensibilă la acțiunea luminii, folosită pentru multiplicarea heliografică a desenelor executate pe hârtie de calc. – Din fr. ozalid.
OXOSINTÉZĂ, oxosinteze, s. f. Procedeu industrial de obținere a aldehidelor prin tratarea olefinelor cu un amestec de hidrogen și carbon în prezența unui catalizator pe bază de cobalt. – Din fr. oxysynthèse.
OXIURIÁZĂ, oxiuriaze, s. f. Boală cauzată de prezența oxiurilor în organism. [Pr.: -xi-u-ri-a-] – Din germ. Oxyuriasis.
OXIÚR, oxiuri, s. m. Vierme parazit care trăiește în intestinul oamenilor (mai ales al copiilor) și al unor animale, depunându-și ouăle în jurul orificiului anal. [Pr.: -xi-ur] – Din fr. oxyure.
OXIMÉTRU, oximetre, s. n. (Med.) Aparat pentru determinarea cantității de oxigen din hemoglobină în sângele periferic. – Din fr. oxymètre.
OXIMETRÍE s. f. (Med.) Determinare a cantității de oxigen din hemoglobina; cantitate de oxigen conținută de hemoglobina sangvină. – Din fr. oxymétrie.
OXILÍT, oxiliți, s. m. Peroxid de sodiu, care, în contact cu apa, pune în libertate oxigen. – Din fr. oxylithe.
OXIHEMOGLOBÍNĂ, oxihemoglobine, s. f. Compus nestabil format în procesul respirației prin acțiunea oxigenului asupra hemoglobinei. – Din fr. oxyhémoglobine.
OXIGENOTERAPÍE s. f. Tratament prin inhalații sau injecții cu oxigen, asociat adesea cu respirație artificială. – Din fr. oxygénothérapie.
OXIGENÁT, -Ă, oxigenați, -te, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care conține (mult) oxigen; transformat cu ajutorul oxigenului. ◊ Apă oxigenată = lichid incolor sau albăstrui alcătuit dintr-o soluție de perhidrol cu apă, care are proprietăți decolorante și dezinfectante. 2. (Despre păr) Decolorat prin tratare cu apă oxigenată; (despre persoane) cu părul decolorat prin tratare cu apă oxigenată. – V. oxigena.
OXIGENÁRE, oxigenări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei. 2. Hematoză. – V. oxigena.
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner.
OȚIÓS, -OÁSĂ, oțioși, -oase, adj. (Livr.) De prisos; inutil, nefolositor. [Pr.: -ți-os] – Din lat. otiosus.
OȚEȚÍ vb. IV v. oțeti.
OȚETÍT, -Ă, oțetiți, -te, adj. 1. (Despre vinuri) Prefăcut, transformat în oțet; înăcrit, acru. 2. Fig. Supărat, mânios, iritat; neprietenos. – V. oțeti.
OȚETÍRE, oțetiri, s. f. Faptul de a se oțeti. – V. oțeti.