Toate definitiile
VIGNÉTĂ s. f. v. vinietă.
VIGOÁRE s. f. 1. Forță fizică, putere (de lucru, de acțiune); energie; vitalitate. 2. (În loc. adj.) În vigoare = (despre legi, dispoziții etc.) valabil într-o anumită perioadă de timp. – Din fr. vigueur, lat. vigor, -oris.
VIGÓNIE, vigonii, s. f. 1. Specie sălbatică de lamă cu lâna mătăsoasă (Lama vicugna). 2. Fir textil mătăsos obținut din lâna de vigonie (1). 3. Fir textil obținut dintr-un amestec de lână cu bumbac de bună calitate sau din bumbac pur. – Din fr. vigogne.
VIGURÓS, -OÁSĂ, viguroși, -oase, adj. Plin de vigoare; puternic, robust. – Din fr. vigoureux.
VIGUROZITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi viguros; vigoare. – Viguros + suf. -itate.
VIIȘOÁRĂ, viișoare, s. f. Diminutiv al lui vie. [Pr.: vi-i-] – Vie + suf. -ișoară.
VIITÓR, -OÁRE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va apărea după momentul de față; proiectat într-o perioadă care va veni. ◊ Viața viitoare = (în concepțiile religioase) viața care ar continua și după moarte, într-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (și substantivat, n.) = timp verbal care exprimă o acțiune ulterioară momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmează prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) viitor = de acum înainte. 2. Situație, stare care urmează să existe; perspectivă. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea șanse de succes într-o acțiune; a-l aștepta o carieră plină de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.
VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care manifestă, demonstrează vigilență. – După fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis.
VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég.
VIFORÓS, -OÁSĂ, viforoși, -oase, adj. (Pop.) Furtunos, vijelios; (despre vânt) care bate cu putere; (despre vânt, nori) care aduce vifor; fig. aprig, năvalnic; agitat, tulbure; viforatic. – Vifor + suf. -os.
VIFÓRNIȚĂ, vifornițe, s. f. (Pop.) Vifor, furtună, vijelie, viscol. – Vifor + suf. -niță.
VIFORÎ́, pers. 3 viforăște, vb. IV. Intranz. impers. (Pop.) A fi vifor, furtună, viscol. – Din vifor.
VIFOREÁLĂ, viforeli, s. f. (Pop.) Vifor. – Viforî + suf. -eală.
VIFORẤRE, viforâri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a viforî și rezultatul ei. – V. viforî.
VIFORÁTIC, -Ă, viforatici, -ce, adj. (Pop.) Viforos. [Var.: viforátec, -ă, adj.] – Vifor + suf. -atic.
VIFORÁTEC, -Ă adj. v. viforatic.
VÍFOR, vifore, s. n. (Pop.) Vânt puternic, furtună (însoțită de ninsoare); viforniță, viforeală. – Din sl. vihrŭ, bg. scr. vihor.
VIEZURÍNĂ, viezurine, s. f. (Reg.) Vizuină. – Viezure + suf. -ină.
VIÉZURE, viezuri, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; bursuc (Meles meles). – Cf. alb. vjedhullë.
VIEȚUITÓR, -OÁRE, viețuitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care viețuiește; (care este) în viață, viu. ♦ (Substantivat, f.) Vietate, ființă. [Pr.: -țu-i-] – Viețui + suf. -tor.
VIEȚUÍ, viețuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A se afla în viață, a fi viu; a trăi, a exista. A-și procura mijloacele necesare traiului. ♦ A trăi la un loc cu cineva; a conviețui. ♦ A locui într-un anumit loc. – Viață + suf. -ui.
VIETNAMÉZ, -Ă, vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Vietnamului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Vietnamului sau populației lui, privitor la Vietnam sau la populația lui. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de vietnamezi (1). [Pr.: vi-et-] – Vietnam (n. pr.) + suf. -ez.
VIETÁTE, vietăți, s. f. Ființă, viețuitoare. [Pr.: vi-e-] – Viu + suf. -ătate.
VIESPÓI, viespoi, s. m. Augmentativ al lui viespe. ♦ Specie de viespe mare, cu pântecele roșu, lungă de 2-4 cm. (Sirex gigas). – Viespe + suf. -oi.
VIÉSPE, viespi, s. f. 1. Nume dat mai multor insecte himenoptere, asemănătoare cu albina, prevăzute de obicei în partea posterioară a abdomenului cu un ac și cu o pungă cu venin. 2. Fig. Femeie rea. – Lat. *vespis (= vespa).
VIESPĂRÍE, viespării, s. f. Mulțime de viespi; cuib de viespi. – Viespe + suf. -ărie.
VIESPÁR, (1) viespare, s. n., (2,3) viespari, s. m. 1. S. n. Cuib de viespi. ♦ Fig. Mulțime de ființe care mișună. ♦ Fig. Loc periculos, primejdios. 2. S. m. (Entom.) Gărgăun. 3. S. m. (Ornit.) Albinărel. – Viespe + suf. -ar.
VIERSUÍRE, viersuiri, s. f. Acțiunea de a viersui și rezultatul ei. – V. viersui.
VIERSUÍ, viersuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A cânta, a îngâna un cântec. – Viers + suf. -ui.
VIERMUȘÓR, viermușori, s. m. Diminutiv al lui vierme; viermișor, viermuleț, viermuș. – Vierme + suf. -ușor.