Toate definitiile
VIRILÍSM s. n. Dezvoltare a caracterelor sexuale secundare masculine la o femeie, ca urmare a unor tulburări endocrine. – Din fr. virilisme.
VIRILIZÁ, virilizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un caracter viril. – Din fr. viriliser.
VIROÁGĂ, viroage, s. f. Vale mică, râpoasă, mocirloasă, formată de ploi și de inundații sau prin părăsirea albiei de către un râu; albia unui torent, cu malurile adânci și abrupte. – Et. nec.
VIRÓLĂ, virole, s. f. 1. Inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. pentru a-l împiedica să crape. 2. Cilindru format din foi de tablă nituite sau sudate, care intră în construcția unei clădiri, a unui rezervor etc. – Din fr. virole.
VIROLOGÍE s. f. (Med.) Virusologie. – Din fr. virologie.
VIRÓZĂ, viroze, s. f. Nume generic dat pentru bolile oamenilor, animalelor și plantelor provocate de virusuri. – Din fr. virose.
VOLÓG s. n. v. voloc.
VOLONTÍR s. m. v. voluntar.
VOLT, volți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare și a diferenței de potențial, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor care, străbătut de un curent de un amper, dezvoltă o putere de un watt. – Din fr. volt.
VOLTÁIC, -Ă, voltaici, -ce, adj. Care se referă la pilele electrice sau la bateria electrică inventată de Volta. ◊ Arc voltaic = arc electric. [Pr.: -ta-ic] – Din fr. voltaïque.
VOLTAMÉTRU, voltametre, s. n. Aparat pentru studiul electrolizei, care permite determinarea intensității unui curent electric sau a cantității de electricitate prin măsurarea cantității de substanță depusă pe cale electrolitică. – Din fr. voltamètre.
VITRIOLÁNT, -Ă, vitriolanți, -te, adj. Care arde, care provoacă arsuri. ♦ Fig. Caustic, incisiv. [Pr.: -tri-o-] – Vitriola + suf. -ant.
VITRÍT s. n. 1. Component principal al cărbunilor, negru, lucios și compact. 2. Material sticlos folosit ca izolant între soclul becurilor electrice și capsă. – Din germ. Vitrit.
VITRÓS, -OÁSĂ, vitroși, -oase, adj. Care are aspect sticlos; asemănător sticlei, ca sticla. ◊ (Anat.) Corp vitros sau umoare vitroasă = lichid transparent care umple fundul globului ocular. – Din fr. vitreux.
VITROZITÁTE, vitrozități, s. f. Structură geologică asemănătoare sticlei. – Din fr. vitrosité.
VITULÁRĂ, vitulare, adj. (În sintagma) Febră vitulară = febră puerperală la vaci. – Din vitulaire.
VITUPERÁ, vituperez, vb. I. Tranz. (Livr.) A blama, a defăima, a denigra. – Din fr. vitupérer, lat. vituperare.
VITUPERÁȚIE, vituperații, s. f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare. – Din fr. vitupération.
VÍȚĂ, vițe, s. f. I. (Adesea determinat prin „de vie”) Nume dat mai multor plante perene cu rădăcina puternică, cu tulpina lipsită de susținere proprie, din care ies mlădițe cu cârcei agățători, cu frunze mari, crestate adânc și cu fructele în formă de ciorchine, care se cultivă într-un număr mare de soiuri și de varietăți; vie (Vitis). ◊ Viță de Canada sau viță sălbatică = arbust agățător din familia vitaceelor, cu frunze verzi care se colorează toamna în roșu, cultivat ca plantă decorativă (Vitis hederacea). ♦ Fiecare dintre lăstarele lungi și flexibile ale viței (I); p. gener. curpen, vrej. ♦ Compus: viță-albă = plantă agățătoare din familia ranunculaceelor, cu flori albe mirositoare (Clematis vitalba). II. 1. (Pop.) Șuviță de păr. ♦ Fiecare dintre firele, șuvițele etc. din care se confecționează, prin împletire sau răsucire, un obiect. ♦ (Mar.) Parâmă de sârmă. 2. Fig. Descendent, urmaș, vlăstar; p. ext. neam; soi, fel. ◊ Loc. adj. De viță = a) de calitate superioară; b) de obârșie boierească. – Lat. *vitea (= vitis).
VIȚEÁ, vițele, s. f. Vacă până la vârsta de un an; vițică. – Lat. vitella.
VIȚÉL, viței, s. m. 1. Puiul (mascul al) vacii, până la circa un an. ◊ Vițelul de aur = simbol al bogăției, al opulenței. ♦ Carne de vițel (1). ♦ Piele de vițel (1). 2. (Reg.) Pui de cerb. 3. (Reg.) Raniță militară (acoperită cu piele de vițel). – Lat. vitellus.
VIȚELÁR, vițelari, s. m. 1. Persoană care supraveghează și îngrijește vițeii. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut, cu frunze lungi, cu florile grupate în spic; părangină (Anthoxanthum odoratum). – Vițel + suf. -ar.
VIȚELÚȘ, vițeluși, s. m. Diminutiv al lui vițel. – Vițel + suf. -uș.
VIȚIÁT, -Ă adj. v. viciat.
VIȚÍCĂ, vițele, s. f. Vițea. – Vită + suf. -ică sau vițel + suf. -ică.
VIȚIÓS, -OÁSĂ adj. v. vicios.
VÍȚIU s. n. v. viciu.
VIȚÓS, -OÁSĂ, vițoși, -oase, adj. (Pop.) 1. (Despre rădăcinile plantelor) Cu ramificații numeroase și lungi. 2. Mițos, lățos. – Viță + suf. -os.
VIVÁCE adj. invar. 1. (Livr.) Vioi, ager, plin de vitalitate, de viață. ♦ (Adverbial, în legătură cu modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu vioiciune, într-un ritm viu, energic. 2. (Despre plante) A cărei viață și vegetație durează mai mulți ani, fără a fi nevoie de o nouă însămânțare; peren. – Din it., fr. vivace.
VIVANDIÉRĂ, vivandiere, s. f. Femeie autorizată în trecut să însoțească armatele unor țări, pentru a vinde soldaților alimente și alte articole de consum. [Pr.: -di-e-] – Din fr. vivandière.