Toate definitiile
LAMPIÓN, lampioane, s. n. Felinar făcut din hârtie colorată, pergament, material textil translucid etc., adesea plisate ca un acordeon, întrebuințat pentru iluminat în împrejurări festive; lanternă venețiană. [Pr.: -pi-on] – Din fr. lampion.
LAMPÍST, lampiști, s. m. Lucrător care întreține, distribuie și primește lămpile într-o mină. – Din fr. lampiste.
LAMPISTERÍE, lampisterii, s. f. (Rar) Lămpărie. – Din fr. lampisterie.
LAMPROFÍR, lamprofire, s. n. (Min.) Rocă eruptivă cu structură porfirică, bogată în fier și magneziu. – Din fr. lamprophyre.
LÁMURĂ s. f. Partea cea mai bună, mai curată și mai aleasă dintr-un lucru; floarea, fruntea, crema unui lucru. – Lat. lamina sau *lam(i)nula.
LAN, lanuri, s. n. Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale); holdă; p. ext. plantele semănate pe acest teren (și aflate într-un stadiu înaintat de creștere). – Din ucr. lan.
LANAMÉTRU, lanametre, s. n. Aparat cu care se determină finețea fibrelor textile. – Din fr. lanamètre.
LANCASTERIÁN, -Ă, lancasterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Ieșit din uz; în sintagma) Sistem lancasterian = sistem de învățământ bazat pe ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori. 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al sistemului lancasterian (1). [Pr.: -ri-an] – Din engl. Lancasterian.
LÁNCE, lănci, s. f. Veche armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit; suliță. – Din it. lancia.
LANCEOLÁT, -Ă, lanceolați, -te, adj. (Bot.; mai ales despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. [Pr.: -ce-o-] – Din fr. lancéolé.
LANCINÁNT, -Ă, lancinanți, -te, adj. (Livr.; despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri. – Din fr. lancinant.
LÁND, landuri, s. n. Provincie autonomă în organizarea administrativă a Austriei și a Germaniei. – Din germ. Land.
LÁNDĂ, lande, s. f. Șes întins situat pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau mișcătoare. – Din fr. lande.
LANDGRÁF, landgrafi, s. m. Titlu dat unui principe german în evul mediu. – Din fr. landgrave.
LANDGRAFIÁT, landgrafiate, s. n. Domeniu condus de un landgraf. [Pr.: -fi-at] – Din fr. landgraviat.
LÁNDLER, landlere, s. n. Dans național german și austriac, asemănător cu valsul lent; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: léndlăr] – Din germ. Ländler.
LANDÓU, landouri, s. n. 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare și acoperit. – Din fr. landau.
LÁNDRAS s. m. Rasă de porci de culoare albă și cu corpul foarte lung, crescuți pentru carne; porc din această rasă. – Din engl. landrace.
LÁNDȘAFT, landșafturi, s. n. Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii. – Din germ. Landschaft.
LÁNDTAG s. n. Nume dat unor adunări sau organe reprezentative ori legislative dintr-un land. – Cuv. germ.
LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peior. sau ir.; și adverbial) Plin de sentimentalism; galeș, sentimental. – Din fr. langoureux.
LANITÁL s. n. Fibră textilă fabricată din cazeină, folosită ca înlocuitor al lânii. – Din germ. Lanital, fr., it. lanital.
LANOLÍNĂ, lanoline, s. f. Substanță grasă obținută prin prelucrarea lânii brute de oi și întrebuințată în industrie, în medicină și în cosmetică. – Din fr. lanoline.
LANSÁ, lansez, vb. I. Tranz. 1. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. ♦ Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Refl. Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer.
LANSÁJ s. n. Oscilațiile verticale ale șasiului unui automobil. – Din fr. lançage.
LANSÁRE, lansări, s. f. Acțiunea de a (se) lansa și rezultatul ei. – V. lansa.
LANSÁT, -Ă, lansați, -te, adj. Pus în circulație, difuzat, răspândit. – V. lansa.
LANSATÓR, lansatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru lansarea bombelor, a rachetelor sau a torpilelor. – Lansa + suf. -tor.
LANSÉTĂ, lansete, s. f. Undiță prevăzută cu năluci și mulinetă, folosită de obicei pentru pescuitul peștilor răpitori prin aruncarea la mare distanță. – Din fr. lancette.
LANTÁN s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. – Din fr. lanthane.