Toate definitiile

LAMBRISÁ, lambrisez, vb. I. Tranz. A acoperi cu lambriu. – Din fr. lambrisser.

LAMBRISÁRE, lambrisări, s. f. Operație de executare a unui lambriu. – V. lambrisa.

LAMBRISÁT, -Ă, lambrisați, -te, adj. (Despre pereți) Care este acoperit cu lambriuri. – V. lambrisa.

LAMBRÍU, lambriuri, s. n. Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi. – Din fr. lambris.

LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

LAMELÁRE, lamelări, s. f. Acțiunea de a lamela. – V. lamela.

LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.

LAMELICÓRN, -Ă, lamelicorni, -e, adj. (Despre insecte) Care are antenele terminate prin prelungiri lamelare. – Din fr. lamellicorne.

LAMELIFÓRM, -Ă, lameliformi, -e, adj. În formă de lamelă. – Din fr. lamelliforme.

LAMELÓS, -OÁSĂ, lameloși, -oase, adj. (Rar) Care este format din lamele. – Din fr. lamelleux.

LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

LAMENTÁRE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentație. – V. lamenta.

LAMENTÁȚIE, lamentații, s. f. (Rar) Lamentare. – Din fr. lamentation, lat. lamentatio.

LAMINÁJ s. n. Indice care caracterizează gradul de subțiere prin laminare a unei înșiruiri de fibre textile. – Din fr. laminage.

LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire.

LAMINÁRIA s. f. Gen de algă marină brună care crește în mările reci, folosită în farmacie, în medicină și ca îngrășământ organic (Laminaria); plantă care face parte din acest gen. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat.

LAMINÁT¹ s. n. Laminare. – V. lamina.

LAMINÁT², -Ă, laminați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina.

LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. – Lamina + suf. -tor.

LAMINÁȚIE, laminații s. f. (Anat.) Așezare a unor elemente anatomice în straturi suprapuse sau concentrice. – Cf. lat. lamina.

LAMÍNĂ, lamine, s. f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. – Din lat., engl. lamina.

LAMINÓR, laminoare, s. n. 1. Instalație care transformă un material (metalic) în lame, fire etc. 2. Mașină care întinde un material textil aflat în formă de bandă pentru a-i uniformiza grosimea și a-i face firele paralele. 3. Mașină care macină sau sfărâmă anumite materiale pentru a pregăti pasta de argilă, nisipul de concasor etc. – Din fr. laminoir.

LAMINORÍST, -Ă, laminoriști, -ste, s. m. și f. Laminator. – Laminor + suf. -ist.

LÁMOSTE s. f. (Pop.) Diaree. – Et. nec.

LAMPAGÍU, lampagii, s. m. Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi; fanaragiu. – Lampă + suf. -agiu.

LAMPÁNT adj. (În sintagma) Petrol lampant = produs lichid obținut în procesul de distilare a țițeiului și folosit drept combustibil în lămpi, la unele motoare etc.; gaz². – Din fr. lampant.

LAMPÁS, lampasuri, s. n. Fâșie îngustă de postav, panglică sau șnur cusută pe latura exterioară, în lungimea pantalonilor, la unele uniforme; vipușcă. [Acc. și: lámpas] – Din rus. lampas.

LÁMPĂ, lămpi, s. f. Aparat ori dispozitiv care produce lumină prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric. ◊ Lampă fulger = blitz. Lampă cu halogen = lampă cu incandescență în balonul căreia se introduce un amestec de gaze inerte care conține halogeni, în scopul măririi duratei de funcționare și a strălucirii. Lampă de radio = tub electronic. Lampă de sudat (sau de lipit) = aparat care produce o flacără foarte puternică, necesară în operația de lipire a unor piese metalice. – Din germ. Lampe, rus. lampa, fr. lampe.