LAMÍNĂ, lamine, s.f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subţire care face parte din structura unei formaţiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. – Din lat., engl. lamina.
LAMINÓR, laminoare, s.n. 1. Instalaţie care transformă un material (metalic) în lame, fire etc. 2. Maşină care întinde un material textil aflat în formă de bandă pentru a-i uniformiza grosimea şi a-i face firele paralele. 3. Maşină care macină sau sfărâmă anumite materiale pentru a pregăti pasta de argilă, nisipul de concasor etc. – Din fr. laminoir.
LAMIN//ÓR ~oáre n. 1) Instalaţie tehnică care transformă metalul în lame sau fire. 2) Maşină care întinde un material textil pentru a-i uniformiza grosimea şi a-i face firele paralele. /<fr. laminoir
LAMINORÍST, -Ă, laminorişti, -ste, s.m. şi f. Laminator. – Laminor + suf. -ist.
LÁMOSTE s.f. (Pop.) Diaree. – Et. nec.
LAMPADÁR, lampadare, s.n. Suport vertical care susţine sau pe care sunt montate una sau mai multe lămpi sau becuri. – Din fr. lampadaire, it. lampadario.
LAMPADÁR ~e n. Suport vertical pe care sunt montate una sau mai multe lămpi. /<fr. lampadaire, it. lampadario
LAMPAGÍU, lampagii, s.m. Persoană însărcinată cu aprinderea şi stingerea felinarelor de pe străzi; fanaragiu. – Lampă + suf. -agiu.
LAMPÁNT adj. (În sintagma) Petrol lampant = produs lichid obţinut în procesul de distilare a ţiţeiului şi folosit drept combustibil în lămpi, la unele motoare etc.; gaz2. – Din fr. lampant.
LAMPÁNT adj. : Gaz (sau petrol) ~ lichid obţinut prin distilarea petrolului brut şi folosit drept combustibil în lămpi sau în unele motoare. /<fr. lampant
LAMPÁS, lampasuri, s.n. Fâşie îngustă de postav, panglică sau şnur cusută pe latura exterioară, în lungimea pantalonilor, la unele uniforme; vipuşcă. [Acc. şi: lámpas] – Din rus. lampas.
LAMPÁS ~uri n. Fâşie dintr-o ţesătură colorată, cusută ca garnitură pe laturile exterioare ale unor obiecte de îmbrăcăminte (mai ales, ale pantalonilor de uniformă); vipuşcă. /<rus. lampas
LÁMPĂ, lămpi, s.f. Aparat ori dispozitiv care produce lumină prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric. ♢ Lampă fulger = blitz. Lampă cu halogen = lampă cu incandescenţă în balonul căreia se introduce un amestec de gaze inerte care conţine halogeni, în scopul măririi duratei de funcţionare şi a strălucirii. Lampă de radio = tub electronic. Lampă de sudat (sau de lipit) = aparat care produce o flacără foarte puternică, necesară în operaţia de lipire a unor piese metalice. – Din germ. Lampe, rus. lampa, fr. lampe.
LÁMPĂ lămpi f. Aparat fix sau portativ care produce lumină prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric, folosit la iluminat sau pentru semnalizări. ~ cu gaz. ~ electrică. ♢ ~ de radio tub electronic. ~ de sudat (sau de lipit) lampă cu benzină, folosită la sudarea pieselor metalice. [G.-D. lămpii] /<germ. Lampe, fr. lampe
LAMPIÓN, lampioane, s.n. Felinar făcut din hârtie colorată, pergament, material textil translucid etc., adesea plisate ca un acordeon, întrebuinţat pentru iluminat în împrejurări festive; lanternă veneţiană. [Pr.: -pi-on] – Din fr. lampion.
LAMPI//ÓN ~oáne n. Felinar cu pereţii din hârtie cerată, transparentă şi colorată, folosit pentru iluminarea festivă a locurilor şi localurilor publice; lanternă veneţiană. [Sil. -pi-on] /<fr. lampion
LAMPÍST, lampişti, s.m. Lucrător care întreţine, distribuie şi primeşte lămpile într-o mină. – Din fr. lampiste.
LAMPÍ//ST ~şti m. Persoană însărcinată cu întreţinerea lămpilor într-o mină. /<fr. lampiste
LAMPISTERÍE, lampisterii, s.f. (Rar) Lămpărie. – Din fr. lampisterie.
LAMPROFÍR, lamprofire, s.n. (Min.) Rocă eruptivă cu structură porfirică, bogată în fier şi magneziu. – Din fr. lamprophyre.
LAMPROFÍR ~e n. Rocă eruptivă de culoare închisă, bogată în fier şi magneziu. /<fr. lamprophyre
LÁMURĂ s.f. Partea cea mai bună, mai curată şi mai aleasă dintr-un lucru; floarea, fruntea, crema unui lucru. – Lat. lamina sau *lam(i)nula.
LÁMURĂ f. Partea cea mai bună, cea mai fină a unui lucru; frunte a unui lucru. [G.-D. lamurii] /<lat. lamina
LAN, lanuri, s.n. Suprafaţă de teren agricol semănată cu acelaşi fel de plante (în special cereale); holdă; p. ext. plantele semănate pe acest teren (şi aflate într-un stadiu înaintat de creştere). – Din ucr. lan.
LAN ~uri n. 1) Teren agricol semănat cu acelaşi fel de plante (de obicei, cereale); holdă. 2) Plante care cresc pe un astfel de teren agricol. Un ~ de grâu. /<ucr., pol. lan
LANAMÉTRU, lanametre, s.n. Aparat cu care se determină fineţea fibrelor textile. – Din fr. lanamètre.
LANAMÉTR//U ~e n. Aparat cu care se determină fineţea fibrelor textile. /<fr. lana-metre
LANCASTERIÁN, -Ă, lancasterieni, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Ieşit din uz; în sintagma) Sistem lancasterian = sistem de învăţământ bazat pe ajutorul elevilor mai avansaţi, folosiţi ca monitori. 2. Adj., s.m. şi f. (Adept) al sistemului lancasterian (1). [Pr.: -ri-an] – Din engl. Lancasterian.
LÁNCE, lănci, s.f. Veche armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuţit; suliţă. – Din it. lancia.
LÁNCE lănci f. Armă albă constând dintr-un vârf de fier montat într-o vergea lungă de lemn. [G.-D. lăncii] /<it. lancia
