Toate definitiile
INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare.
INVENTARIÉRE, inventarieri, s. f. Acțiunea de a inventaria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. inventaria.
INVENTATÓR, -OÁRE, inventatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a realizat o invenție (1); inventar. – Inventa + suf. -tor (după fr. inventeur).
INVÉNTICĂ s. f. Disciplină care studiază sistematic procesul invenției și condițiile stimulării creativității. – Din inventa (după didactică).
INVENTÍV, -Ă, inventivi, -e, adj. (Despre oameni, mintea lor etc.) Care poate inventa, care are talentul de a inventa; ingenios, ager. – Din fr. inventif.
INVENTIVITÁTE, inventivități, s. f. Însușirea de a fi inventiv; imaginație creatoare, ingeniozitate. – Inventiv + suf. -itate.
INVENTÓR, inventori, s. m. (Înv.) Inventator. – Din fr. inventeur.
INVENTORIÁ, inventoriez, vb. I. Tranz. (Înv.) A inventaria. [Pr.: -ri-a] – Din fr. inventorier.
INVÉNȚIE, invenții, s. f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci. 2. Afirmație care susține ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase; p. ext. minciună. 3. Căutarea și alegerea ideilor și argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor și temelor corespunzătoare într-o creație artistică. 4. (Muz.; în forma invențiune) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic, imitativ, specifică barocului. [Var.: invențiúne s. f.] – Din fr. invention, lat. inventio, -onis.
INVENȚIÚNE s. f. v. invenție.
ÍNVERS, -Ă, inverși, -se, adj. (Adesea adverbial) Care este, se face într-un sens opus direcției inițiale sau firești, de la sfârșit către început; făcut pe dos, de-a-ndoaselea. ◊ (Mat.) Raport invers (proporțional) = raport între două mărimi, cantități, valori care depind în așa fel una de cealaltă încât, dacă una se mărește de un număr de ori, cealaltă scade de același număr de ori. Mărimi (sau valori etc.) invers proporționale = mărimi (sau valori etc.)care se află în raport invers proporțional. Cantități (sau mărimi, numere) inverse = cantități (sau mărimi, numere) al căror produs este egal cu unitatea. – Din fr. inverse, lat. inversus.
INVERSÁ, inversez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea inițială sau normală, firească; a face (ceva) invers; a întoarce pe dos; a răsturna. – Din fr. inverser.
INVERSÁRE, inversări, s. f. Acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune. – V. inversa.
INVÉRSIE s. f. v. inversiune.
INVERSIÚNE, inversiuni s. f. 1. Inversare. ♦ Schimbare a ordinii obișnuite a anumitor cuvinte în frază (pentru a obține efecte stilistice). ♦ (Mat.) Transformare a unei figuri prin schimbarea punct cu punct a pozițiilor punctelor figurii. ♦ (Med.) Așezare a organelor într-o poziție inversă față de cea normală. ◊ Inversiune sexuală = homosexualitate. 2. Procedeu de transformare directă a unui negativ fotografic în pozitiv. 3. (În sintagma) Inversiunea zaharozei = proces de transformare a zaharozei în glucoză prin hidroliză. [Pr.: -si-u-. – Var.: invérsie s. f.] – Din fr. inversion, lat. inversio, -onis.
INVERSÓR, inversoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru inversarea sensului mișcării organelor mobile ale unei mașini, ale unui vehicul etc. – Din fr. inverseur.
INVERTÁZĂ, invertaze, s. f. (Biol.) Enzimă produsă de drojdia de bere și de mucoasa intestinală și care transformă zahărul în glucoză și în fructoză; invertină. – Din fr. invertase, germ. Invertase.
INVERTÍ, invertesc, vb. IV. Tranz. 1. A realiza, a face o inversiune (simetrică); a schimba, a transforma. 2. (Chim.) A transforma zahărul în glucoză și fructoză cu ajutorul invertazei sau al unor acizi diluați. – Din fr. invertir.
INVERTÍNĂ s. f. (Biol.) Invertază. – Din fr. invertine.
INVERTÍRE, invertiri, s. f. Acțiunea de a inverti și rezultatul ei; schimbare, transformare. ◊ Invertire sexuală = homosexualitate. – V. inverti.
INVERTÍT, invertiți, s. m. (Livr.) Homosexual. – Din fr. inverti.
INVERTÓR, invertoare, s. n. (Elt.) Mutator care transformă curentul electric continuu în curent electric alternativ. – Din rus. invertor.
INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție. – Din fr. investir, lat. investire.
INVESTIGÁ, investighez, vb. I. Tranz. A face investigații; a cerceta. – Din lat., it. investigare.
INVESTIGÁRE, investigări, s. f. Acțiunea de a investiga și rezultatul ei; investigație. – V. investiga.
INVESTIGATÍV, -Ă, investigativi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de investigare. – Din engl. investigative.
INVESTIGATÓR, -OÁRE, investigatori, -oare, adj. Care face investigații, care cercetează. – Din fr. investigateur, lat. investigator.
INVESTIGÁȚIE, investigații, s. f. Cercetare, studiere minuțioasă, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. [Var.: (înv.) investigațiúne s. f.] – Din fr. investigation, lat. investigatio.
INVESTIGAȚIÚNE s. f. v. investigație.
INVESTÍRE, investiri, s. f. Acțiunea de a investi și rezultatul ei. – V. investi.