Toate definitiile
VITICULTÚRĂ, viticulturi, s. f. Cultura viței de vie. ♦ Știință care se ocupă de cultivarea viței de vie. – Din fr. viticulture.
VITILÍGO s. n. Boală de piele caracterizată prin apariția unor zone albe, lipsite de pigmenți. – Din fr. vitiligo.
VITIȘOÁRĂ, vitișoare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui vită. – Vită + suf. -ișoară.
VITRÁI s. n. v. vitraliu.
VOLTÁJ, voltaje, s. n. Tensiune electrică măsurată în volți. – Din fr. voltage.
VOLTÓL s. n. (Tehn.) Ulei voltolizat. – Din germ. Voltöl.
VOLTOLIZÁRE s. f. Acțiunea de a voltoliza. – V. voltoliza.
VOLTOLIZÁT, -Ă, voltolizați, -te, adj. Care a fost supus operației de voltolizare. – V. voltoliza.
VOLUMÉTRU, volumetre, s. n. Instrument electric pentru controlul nivelului semnalului audio într-o cale de transmisie. – Din fr. volumètre.
VITRÁJ, vitrajuri, s. n. (Rar) Perete de geam; geamlâc. ♦ Marchiză (închisă cu geamuri). ♦ Totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. [Pl. și: vitraje] – Din fr. vitrage.
VITRÁT, -Ă, vitrați, -te, adj. (Rar) Cu geamuri. – După fr. vitré.
VÍTREG, -Ă, vitregi, -ge, adj. 1. (Despre copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2. Fig. Dușman, ostil, vrăjmaș; defavorabil, potrivnic. ♦ Presărat cu obstacole. – Lat. vitricus.
VITREGÍ, vitregesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu răutate, cu dușmănie; a persecuta; a lipsi (pe nedrept) de ceva. – Din vitreg.
VITREGÍE, vitregii, s. f. Ostilitate, dușmănie, vrăjmășie; răutate. ♦ Potrivnicie. – Vitreg + suf. -ie.
VITRIFIÁNT, -Ă, vitrifianți, s. m. (Constr.) Material de bază folosit pentru a obține mase sticloase, amorfe. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. vitrifiant.
VITRIFICÁ, vitrific, vb. I. Tranz. A transforma un silicat sau un amestec de silicați într-o masă amorfă, sticloasă, printr-o operație de topire urmată de solidificare. – Din fr. vitrifier, it. vitrificare.
VITRIFICÁRE, vitrificări, s. f. Acțiunea de a vitrifica și rezultatul ei. [Var.: vitrifiére s. f.] – V. vitrifica.
VITRIFIÉRE s. f. v. vitrificare.
VITRÍNĂ, vitrine, s. f. 1. Spațiu special amenajat pentru expunerea mărfurilor în spatele ferestrei dinspre stradă a unui magazin; fereastră care închide spre stradă acest spațiu. ♦ Mobilă sau dispozitiv cu pereți din sticlă, pentru expunerea mărfurilor în interiorul unui magazin, a pieselor într-un muzeu etc. 2. Dulap cu rafturi și cu pereți de sticlă, în care se expun, într-o casă particulară, bibelouri, veselă etc. – Din fr. vitrine.
VIZITÍU, vizitii, s. m. 1. Persoană care mână (ca profesionist) caii la o trăsură, la o căruță etc. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații din emisfera boreală, situată în apropiere de constelația Gemenilor. [Var.: (reg.) vezetéu s. m.] – Din magh. vezetö.
VENTRICULOGRAFÍE, ventriculografii, s. f. (Med.) Radiografie a ventriculilor cerebrali sau ai inimii. – Din fr. ventriculographie.
VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparține verbului (1), privitor la verb, de verb. ◊ Flexiune verbală = conjugare (2). – Din fr. verbal, lat. verbalis.
VERBALÍSM s. n. Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. – Din fr. verbalisme.
VERBALIZÁ, verbalizez, vb. I. Tranz. A exprima în cuvinte o idee, o experiență etc. – Din fr. verbaliser.
VERBALIZÁRE, verbalizări, s. f. Acțiunea de a verbaliza și rezultatul ei. – V. verbaliza.
VERBALIZÁT, -Ă, verbalizați, -te, adj. Care a fost expus, exprimat în cuvinte. – V. verbaliza.
VERBIÁJ s. n. (Franțuzism) Abundență de cuvinte inutile; vorbărie, flecăreală. [Pr.: -bi-aj] – Din fr. verbiage.
VERBÍNĂ, verbine, s. f. Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți. – Din lat. verbena.
VERBOZITÁTE s. f. (Livr.) Vorbărie. – Din fr. verbosité.
VERDÁRE s. f. v. virdare.