Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

VERSIFICÁT, -Ă, versificați, -te, adj. Scris sau transpus în versuri. – V. versifica.

VERSIFICATÓR, -OÁRE, versificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică). – Din fr. versificateur, lat. versificator, -oris.

VERSIFICÁȚIE, versificații, s. f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice, dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei, ritmului și ale grupării strofice; artă de a face versuri; p. ext. poezie. – Din fr. versification.

VERSIÚNE, versiuni, s. f. 1. Traducere a unei opere literare sau științifice dintr-o limbă în altă. ◊ Loc. adj. și adv. În versiune originală = care nu a fost sau fără a fi tradus în altă limbă. 2. Fiecare dintre formele unui text care a suferit modificări (în raport cu o formă considerată de bază). 3. Manieră (personală) de a prezenta, de a interpreta o întâmplare, un fapt, o afirmație. 4. Manoperă care constă în schimbarea poziției fătului în uter pentru a facilita nașterea. [Pr.: -si-u-] – Din fr. version.

VERSLIBRÍSM s. n. (Livr.) Folosire a versului liber modern. – Din fr. vers-librisme.

VERSLIBRÍST, -Ă, verslibriști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Poet modern care scrie versuri libere. 2. Adj. Compus din versuri libere. – Din fr. vers-libriste.

VÉRSO s. n. Fața a doua a unei pagini de hârtie sau a unei pagini scrise sau tipărite; dosul paginii; contrapagină. – Din fr. verso, lat. [folio] verso.

VERSÓR, versori, s. m. (Mat., Fiz.) Vector care are modulul egal cu unitatea. – Din fr. verseur.

VÉRSTĂ, verste, s. f. Unitate de măsură pentru distanțe folosită în trecut (mai ales în Rusia), egală cu 1,067 m. – Din rus. versta.




VERSUÍ, versuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A versifica (2). – Vers + suf. -ui.

VERSUÍT, -Ă, versuiți, -te, adj. (Înv.) Scris în versuri. – V. versui.

VERSUITÓR, versuitori, s. m. (Înv.) Poet. [Pr.: -su-i-] – Versui + suf. -tor.

VERSURÉL, versurele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui vers.Vers + suf. -urel.

VERTEBRÁL, -Ă, vertebrali, -e, adj. Care ține de vertebre, privitor la vertebre, alcătuit din vertebre; de sau din vertebre. – Din fr. vertébral.

VÉRTEX s. n. 1. (Anat.) Sinciput. 2. (Mar.) Punctul ortodromei cu latitudinea cea mai ridicată. 3. (Met.) Punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon. – Din fr., lat. vertex.

VERTICALITÁTE s. f. Poziție verticală a ceva; însușirea de a fi vertical. – Din fr. verticalité.

VERTICÍL, verticile, s. n. Mod de așezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor în formă de cerc, la același nivel, în jurul unei axe. – Din fr. verticille, lat. verticillus.

VERTICILÁT, -Ă, verticilați, -te, adj. Așezat în formă de verticil. – Din fr. verticillé.

VERTIGINÓS, -OÁSĂ, vertiginoși, -oase, adj. Care se produce, se mișcă, se succedă cu mare viteză, cu rapiditate. – Din fr. vertigineux, lat. vertiginosus.

VERTÍJ, vertijuri. s. n. (Med.) Amețeală. [Pl. și: vertije] – Din fr. vertige.

VERÚCĂ, veruce, s. f. (Med.) Excrescență papilară provocată de un virus; neg, aluniță. – Din lat. verruca.

VÉRVĂ s. f. Însuflețire, avânt, imaginație, fantezie care animă pe cineva (fiind exprimată prin cuvinte); bogăție verbală rezultată din această stare de spirit; volubilitate. ◊ Expr. A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună. – Din fr. verve.

VERVÉNĂ, vervene, s. f. (Bot.; franțuzism) Verbină. – Din fr. verveine.

VERZÁL, -Ă, verzale, adj. (Despre caractere tipografice, litere; adesea substantivat, f.) Majuscul; capital. – Din germ. Versal.

VERZĂTÚRĂ s. f. v. verzitură.

VERZÍȘ s. n. (Rar) Vegetație, verdeață, frunziș. – Verde + suf. -iș sau verde + frunziș.

VERZIȘOÁRĂ, verzișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui varză. 2. (Iht.) Boiștean. – Varză + suf. -ișoară.

VERZIȘÓR, -OÁRĂ, verzișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui verde. 2. S. m. Ostaș (cu uniformă de culoare verde) din vechea cavalerie românească. – Verde + suf. -ișor.

VERZITÚRĂ, verzituri, s. f. (Fam.) Fruct necopt, verde. [Var.: verzătúră s. f.] – Verde + suf. -itură.

VERZÍU, -ÍE, verzii, adj. (Pop.) Verzui. – Verde + suf. -iu.

 <<   <    46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56    >   >> 
pagina 51 din 59

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii