Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri – V. vlăgui.

VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitor, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor.

VLĂJGÁN, -Ă, vlăjgani, -e, s. m. și f. Tânăr voinic, zdravăn. – Cf. scr. vlažan.

VLĂSTÁR, vlăstare, s. n. 1. Lăstar. 2. Fig. Descendent, coborâtor al unei familii. [Pl. și: (m.) vlăstari] – Din ngr. vlastári.

VERGINÁL, -Ă adj. v. virginal.

VERÍC, verici, s. m. (Pop. și fam.; ca termen de adresare) Diminutiv al lui văr.Văr + suf. -ic.

VERÍDIC, -Ă, veridici, -ce, adj. Care este (sau pare că este) conform cu adevărul; adevărat, real. ♦ Care spune adevărul. – Din fr. véridique, lat. veridicus.

VERIDICITÁTE s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este veridic; veracitate. – Din fr. véridicité.

VERÍF s. n. (În loc. adj. și adv.; în legătură cu felul de a așeza, a îndoi sau a croi o stofă) În verif = (așezat) în diagonală, pieziș. – Din bg. verev.




VERIFICÁBIL, -Ă, verificabili, -e, adj. Care poate fi verificat. – Din fr. vérifiable (după verifica).

VERIFICÁRE, verificări, s. f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei. – V. verifica.

VERIFICÁT, -Ă, verificați, -te, adj. Supus unei cercetări, unui control, unei examinări, unei probe. ♦ (Despre oameni) Cu experiență, încercat; p. ext. capabil. – V. verifica.

VERIFICATÓR, -OÁRE, verificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care verifică ceva (din punct de vedere contabil, tehnic etc.). – Din fr. vérificateur.

VERIGÁR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin câte un spin, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe globuloase, cărnoase, negre, întrebuințate în medicină pentru proprietățile lor purgative; pațachină (1) (Rhamnus cathartica). [Var.: verigáriu s. m.] – Verigă + suf. -ar.

VERIGÁRIU s. m. v. verigar.

VERÍGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț. ♦ Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase întrebuințări tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verighetă. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei. 5. (Reg.) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. 6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasa la tăierea viței de vie. – Din sl. veriga.

VERIGEÁ, verigele, s. f. (Pop.) Veriguță. – Verigă + suf. -ea.

VERIGÉL, verigele, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la solzi mici și cu fiori galbene-roșietice dispuse în ciorchini (Orobanche caryophyllacea).Verigă + suf. -el.

VERIGÚȚĂ, veriguțe, s. f. Diminutiv al lui verigă; verigea. – Verigă + suf. -uță.

VERÍNĂ, verine, s. f. (Mar.) Parâmă cu ochi cu rodanță și cârlig la un capăt. – Din fr. vérine.

VERÍSM s. n. Curent literar și muzical (de operă) apărut în Italia la sfârșitul sec. al XIX-lea, care abordează teme realiste (și naturaliste) legate de viața cotidiană și de faptele oamenilor simpli. – Din it. verismo, fr. vérisme.

VERÍST, -Ă, veriști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aderă la verism, care susține verismul. 2. Adj. Care aparține verismului, privitor la verism. – Din fr. vériste.

VERIȘCÁN, -Ă, verișcani, -e, s. m. și f. (Pop. și fam.; mai ales ca termen de adresare) Văr. – Văr + suf. -ișcan.

VERIȘORÍCĂ, verișorici, s. f. (Fam., rar) Diminutiv al lui verișoară.Verișoară + suf. -ică.

VERITÁBIL, -Ă, veritabili, -e, adj. Conform cu adevărul; adevărat, real, autentic. ♦ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. – Din fr. véritable.

VERITÁTE, verități, s. f. (Rar) Realitate, adevăr. – Din fr. vérité, lat. veritas, -atis.

VERMIÁL, -Ă, vermiali, -e, adj. Referitor la viermii de mătase. [Pr.: -mi-al] – Cf. lat. vermis.

VERMICÍD, -Ă, vermicide, adj., s. n. (Substanță, preparat) care servește la combaterea viermilor. – Din fr. vermicide.

VERMICULÁR, -Ă, vermiculari, -e, adj. (Rar) Vermiform. – Din fr. vermiculaire.

VERMIFÓRM, -Ă, vermiformi, -e, adj. Care are forma sau mișcarea caracteristică unui vierme; vermicular. – Din fr. vermiforme. Cf. it. vermiforme.

 <<   <    44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54    >   >> 
pagina 49 din 59

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii