Toate definitiile
OVALBUMÍNĂ, ovalbumine, s. f. Compus al albuminei care formează cea mai mare parte a albușului de ou. – Din fr. ovalbumine.
OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser.
OVALIZÁRE, ovalizări, s. f. Acțiunea de a se ovaliza și rezultatul ei. – V. ovaliza.
OVÁR, ovare, s. n. 1. Fiecare dintre cele două glande de reproducere ale femelei, care conține celulele germinative și ovulele. 2. (Bot.) Partea inferioară a pistilului, formată din carpele, care conține ovulele și care, după fecundație, se transformă în fruct. – Din lat. ovarium, fr. ovaire.
OVARIECTOMÍE, ovariectomii, s. f. Operație care constă în extirparea unuia sau a ambelor ovare. [Pr.: -ri-ec-] – Din fr. ovariectomie.
OVARIÁN, -Ă, ovarieni, -e, adj. Care aparține ovarelor (1), privitor la ovare. [Pr.: -ri-an] – Din fr. ovarien.
OVARIOCÉL, ovariocele, s. n. (Med.) Hernie a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariocèle.
OVARIOPATÍE, ovariopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Probabil din fr.
OVARIOTOMÍE, ovariotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariotomie.
OVARÍTĂ, ovarite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a ovarelor (1), însoțită, de obicei, de inflamarea trompelor uterine. – Din fr. ovarite.
OVÁT, -Ă, ovați, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea inferioară; în formă de ou. – Din lat. ovatus.
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner.
OVAȚIONÁRE, ovaționări, s. f. Acțiunea de a ovaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. ovaționa.
ÓVĂ, ove, s. f. Ornament arhitectural de forma unui ou folosit la decorarea în relief a mulurilor, a cornișelor și a capitelurilor și în ornamentația mobilierului sculptat, în giuvaiergerie. – Din fr. ove.
OVẮS subst. v. ovăz.
OVĂSCIÓR subst. Plantă erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, cultivată pentru nutreț (Arrhenatherum ciatius). – Ovăs + suf. -cior.
OVẮZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutreț din familia gramineelor, cu paiul drept și cu inflorescența ramificată (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Semințe de ovăz (1), folosite ca hrană pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semănături de ovăz (1). [Var.: ovăs subst.] – Din sl. ovesŭ.
ÓVER subst. Stil de înot rapid pe o parte, cu picioarele în formă de foarfece, cu brațul adus din spate în față pe deasupra apei. [Pr.: óvăr] – Cuv. engl.
ÓVERLOCK s. n. Mașină de cusut folosită în industria confecțiilor de tricot pentru asamblare și tivire. [Pr.: óvărloc] – Cuv. engl.
OVIBÓS, oviboși, s. m. (La pl.) Gen de mamifere rumegătoare din regiunile boreale, care are caractere de oaie și de bou; (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. ovibos.
OVICÍD, ovicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru a distruge ouăle insectelor, ale acarienilor etc. – Din fr. ovicide.
OVILÍ vb. IV v. ofili.
OVILÍT, -Ă adj. v. ofilit.
OVÍN, -Ă, ovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Din familia oii și a caprei; (despre produse) care provin de la oi sau de la capre; de oaie sau de capră. 2. S. f. (La pl.) Denumire generică dată oilor; (și la sg.) animal din familia oii. – Din fr. ovin.
OVIPÁR, -Ă, ovipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește, se reproduce prin ouă. ♦ (Substantivat; mai ales la pl.) Animal care se înmulțește prin ouă. – Din fr. ovipare.
OVIPARITÁTE s. f. (Biol.) Reproducere prin ouă. – Din fr. oviparité.
OVIPOZITÓR, ovipozitoare, s. n. Organ al insectelor cu ajutorul căruia ouăle sunt depuse în mediul în care se vor dezvolta; oviscapt. – Din fr. ovipositeur.
OVISCÁPT, oviscapte, s. n. (Zool.) Ovipozitor. – Din fr. oviscapte.
OVOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a ovulelor la animale prin diviziuni succesive ale unor celule din ovar. – Din fr. ovogenèse.
OVOGLOBULÍNĂ s. f. (Biol.) Globulină din albușul de ou. – Din fr. ovoglobuline.