HA interj. v. ce, cum, poftim.

HÁBĂ s. v. clacă, şezătoare.

HÁBĂRĂ s. v. clacă, şezătoare.

HABITÁT s. v. biotop.

HABITÚDINE s. v. deprindere, obicei, obiş-nuinţă.

HABÓTNIC adj., s. v. bigot.

HABOTNICÍE s. v. bigotism.

HAC s. v. leafă, remuneraţie, retribuţie, salariu.

HÁCHIŢĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.

HADABÚRCĂ s. v. cartof.

HADÂMB s. v. eunuc.

HÁFNIU s. (CHIM.) celţiu. (~ul este un metal rar.)

HÁGIMĂ s. (BOT.; Allium ascalonicum) (reg.) pur, vlaşiţă.

HAHALÉRĂ s. v. canalie.

HAHÁM s. v. rabin.

HAI interj. v. haide.

HAIDAMÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

HAIDĂU s. v. văcar.

HÁIDE interj. hai!, vino!, (înv.) ni! (~ încoace!)

HAIDÚC s. (înv. şi pop.) pandur, (reg.) pribeag, (înv.) haramin.

HAIDUCÉSC adj. (pop.) ortomănesc. (Cete ~eşti.)

HAIDUCÍ vb. (rar) a hoţi, (pop.) a viteji, a voinici. (~ prin codri.)

HAIDUCÍE s. (pop.) vitejie, voinicie, (reg.) tâlhărie.

HAIHÚI adv. v. razna.

HAIMANÁ s. v. derbedeu.

HAIMANALÂC s. v. hoinăreală.

HAÍN adj., adv., s. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj., s. v. afurisit. 3. adj. v. crud.

HAÍN adj. v. trădător.

HÁINĂ s. 1. îmbrăcăminte, strai, veşmânt, (pop. şi fam.) buleandră, ţoală, (reg.) rufă, (Transilv. şi Maram.) halub, (depr.) hanţă. (Ia-ţi o ~ pe tine.) 2. (la pl.) v. costum. 3. v. sacou. 4. v. palton. (Poartă o ~ de blană.)

HAINÍ vb. v. trăda, vinde.