Dictionar de sinonime

HÁBĂ s. v. clacă, şezătoare.

HA interj. v. ce, cum, poftim.

HABÓTNIC adj., s. v. bigot.

HÁBĂRĂ s. v. clacă, şezătoare.

HABITÚDINE s. v. deprindere, obicei, obiş-nuinţă.

HAC s. v. leafă, remuneraţie, retribuţie, salariu.

HABITÁT s. v. biotop.

HABOTNICÍE s. v. bigotism.

HADABÚRCĂ s. v. cartof.

HÁCHIŢĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.

HAHALÉRĂ s. v. canalie.

HAHÁM s. v. rabin.

HADÂMB s. v. eunuc.

HÁGIMĂ s. (BOT.; Allium ascalonicum) (reg.) pur, vlaşiţă.

HAIDĂU s. v. văcar.

HÁIDE interj. hai!, vino!, (înv.) ni! (~ încoace!)

HAI interj. v. haide.

HAIDAMÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

HÁFNIU s. (CHIM.) celţiu. (~ul este un metal rar.)

HAIDÚC s. (înv. şi pop.) pandur, (reg.) pribeag, (înv.) haramin.

HAIDUCÍ vb. (rar) a hoţi, (pop.) a viteji, a voinici. (~ prin codri.)

HAIDUCÍE s. (pop.) vitejie, voinicie, (reg.) tâlhărie.

HAÍN adj. v. trădător.

HAIDUCÉSC adj. (pop.) ortomănesc. (Cete ~eşti.)

HAIMANALÂC s. v. hoinăreală.

HAIHÚI adv. v. razna.

HAIMANÁ s. v. derbedeu.

HAÍN adj., adv., s. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj., s. v. afurisit. 3. adj. v. crud.

HAINLÂC s. v. trădare.

HAINÍ vb. v. trăda, vinde.