HĂRĂU s. v. erete, uliu.

HĂRĂXÍ vb. v. scarifica.

HĂRĂZÍ vb. 1. a da, a destina, a hotărî, a meni, a orândui, a predestina, a rândui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 2. v. predestina. 3. v. destina. 4. v. consacra.

HĂRĂZÍRE s. v. dar, donaţie.

HĂRHĂLÁIE s. v. balamuc, gălăgie, hărmă-laie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

HĂRMĂLÁIE s. balamuc, gălăgie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (livr.) tapaj, (fam.) tam-tam, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. şi fam.) chiloman, (înv. şi reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. şi Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalâc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gâlceavă, (fig.) ţigănie, (arg.) năsulie. (Era acolo o ~ de nedescris.)

HĂRNICÍE s. v. capacitate, competenţă, destoinicie, pregătire, pricepere, seri-ozitate, valoare, vrednicie.

HĂRNICÍE s. râvnă, silinţă, sârguinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel, (pop.) sârg, (înv.) activitate, diligenţă. (E de admirat ~ lui.)

HĂRŞNÍ vb. v. fura, lua, sustrage.

HĂRTĂNÍ vb. v. zdrenţui.

HĂRTĂNÍT adj. v. zdrenţuit.

HĂRŢUÍ vb. 1. v. încăiera. 2. v. asmuţi.

HĂRŢUIÁLĂ s. v. încăierare.

HĂRŢUÍRE s. v. încăierare.

HĂT adv. v. foarte, tare, tocmai.

HĂTÍ vb. v. arunca, azvârli, bara, stăvili, zăgăzui.

HĂŢ s. frâu. (Strânge ~ul şi opreşte calul.)

HĂŢ s. v. laţ, ştreang.

HĂŢÍ vb. v. smuci, zgâlţâi.

HĂŢÍŞ s. 1. v. desiş. 2. sihlă, (reg.) târşar, (prin Mold. şi Bucov.) sihlete. (~ într-o pădure mai bătrână.)

HĂŢUÍ vb. v. înfrâna, reţine, struni.

HĂU s. v. abis, adânc, prăpastie.

HĂUÍ vb. v. răsuna.

HĂUÍT s. v. ecou, răsunet.

HĂULÍ vb. 1. v. chiui. 2. v. răsuna.

HĂULÍRE s. v. chiot.

HĂULÍT s. v. chiot.

HĂULITÚRĂ s. v. chiot.

HÂCÂÍ vb. v. icni.

HÂD adj. v. urât.