HAMÁC s. (rar) brant. (Stă tolănit în ~.)

HAMÁDĂ s. (GEOGR.) deşert de piatră.

HAMÁL s. (rar) cărător, (reg.) maală, (Mold.) tregher. (~ în gară.)

HAMALÂC s. (reg.) maală. (Se ocupă cu ~ul.)

HAMBÁR s. 1. grânar, pătul, (reg.) magazin, (Transilv.) mogtar, (prin Transilv.) susai, (înv.) jitniţă. (~ pentru grâne.) 2. (MAR.) cală, (rar) stivă. (Încărcătura navei comerciale se depozitează în ~.)

HÁMSTER s. v. hârciog.

HAMÚT s. v. bucar, curar, gâtar, vânar.

HAN s. (IST.) han-tătar.

HAN s. (prin Transilv.) ceardă, (Mold. şi Transilv.) făgădău, (înv.) birt, locantă, tractir. (A tras peste noapte la un ~.)

HANDICÁP s. v. dezavantaj, dificultate, gre-utate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, piedică, stavilă.

HANDICAPÁ vb. v. defavoriza, dezavantaja.

HANG s. v. acompaniament.

HANGÉR s. (înv. şi reg.) şiş.

HANGIOÁICĂ s. v. hangiţă.

HANGÍŢĂ s. hangioaică.

HANGÍU s. (înv.) birtaş, locandier, tractirgiu.

HANTARÍG s. v. furcă.

HANTĂTÁR s. v. han.

HANŢ s. v. cadavru, carne, corp, hoit, leş, mortăciune, stârv, trup.

HÁNŢĂ s. v. gură, haină, îmbrăcăminte, strai, veşmânt.

HÁOS s. 1. v. babilonie. 2. v. debandadă.

HAÓTIC adj. 1. v. confuz. 2. v. dezordonat.

HAP s. v. bulin, caşetă, comprimat, pastilă, pilulă, tabletă.

HAP interj. v. haţ!

HÁPLEA adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

HAPLOFÁZĂ s. v. fază haploidă.

HAPSÂN adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, săl-batic, sângeros, violent.

HAPSÂN adj. v. apucător, hrăpăreţ, lacom, nesătul.

HAPÚC s. v. minge.

HAR s. 1. v. milă. 2. v. graţie. 3. v. slavă. 4. v. aptitudine. 5. v. dar.