Dictionar de sinonime

HĂŢ s. v. laţ, ştreang.

HĂTÍ vb. v. arunca, azvârli, bara, stăvili, zăgăzui.

HECTOGRÁF s. v. şapirograf.

HÉCELĂ s. v. darac, dărăcitor, scărmănă-toare.

HEGEMÓN adj., s. v. conducător.

HEGEMONÍE s. v. autoritate.

HEMATÍE s. (ANAT.) eritrocit, globulă roşie.

HEMÁTIT s. v. sanguină.

HEMATOCRÍT s. (MED.) hematoglobinometru.

HEMATOGLOBINOMÉTRU s. (MED.) hematocrit.

HEMATOPOIÉZĂ s. (BIOL.) hemopoieză.

HEMATÓZĂ s. (FIZIOL.) oxigenare, (înv.) oxidaţie. (~ sângelui.)

HELIOGRAVÚRĂ s. (TIPOGR.) fotogravură.

HELIOTROPÍNĂ s. (FARM.) piperonal.

HELIOTROPÍSM s. v. fototropism.

HELIÓZĂ s. v. insolaţie.

HELIOCENTRÍSM s. (ASTRON.) sistemul heliocen-tric.

HELIANTÍNĂ s. v. metiloranj.

HÉLGE s. v. cacom, hermelină, hermină.

HELEŞTÉU s. iaz, (reg.) râmnic, (înv.) pescuină. (A pescuit în ~.)

HEI s. v. acaret, dependinţă.

HÉLBET adv. v. da, desigur, fireşte.

HEMIMORFÍT s. v. calamină.

HEMIPLEGIE DÚBLĂ s. v. diplegie.

HEMIMETÁBOLĂ s. v. heterometabolă.

HEMERALOPÍE s. (MED.) cecitate diurnă, (pop.) orbul găinilor.

HEMIPTÉR s. v. heteropter.

HEMOPTIZÍE s. (MED.) (pop.) scuipare de sânge.

HEMOPOIÉZĂ s. v. hematopoieză.

HEMORAGÍE s. (MED.) 1. (înv.) sângerătură. 2. he-moragie nazală v. epistaxis.