HÂDÁCHE s. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

HÂDOŞENÍE s. 1. v. urâţenie. 2. v. monstru.

HÂÍ vb. v. apleca, dărăpăna, dărâma, înclina, lăsa, nărui, pleca, povârni, prăbuşi, prăvăli, risipi, strâmba, surpa.

HÂÍT adj. v. aplecat, dărăpănat dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat, povârnit, prăbuşit, prăvălit, risipit, strâmb, surpat.

HÂITÚRĂ s. v. hernie.

HÂLBE s. pl. v. lături, spălătură, zoaie.

HÂNŢĂU s. v. cobilă.

HÂR interj. mâr!

HÂRĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discor-die, discuţie, disensiune, dispută, diver-genţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, mârâială, mârâit, mârâitură, neînţele-gere, păduche, vrajbă, zâzanie.

HÂRĂU s. v. erete, uliu.

HÂRÂÍ vb. a hârcâi, a horcăi.

HÂRÂIÁLĂ s. hârcâială, hârcâit, horcăială.

HÂRÂÍT adj. v. răguşit.

HÂRÂITOÁRE s. scârţâitoare. (~ pentru speriat pă-sările.)

HÂRÂITÓR adj. hârâit, răguşit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)

HÂRB s. v. ciob.

HÂRB s. v. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, ramolit, vas.

HÂRBÁR s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

HÂRBÁREŢ s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

HÂRBUÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza.

HÂRBUÍT adj. v. degradat, deteriorat, învechit, stricat, uzat.

HÂRCĂ s. v. babornită, cotoroanţă, hoaşcă, zgripţuroaică.

HÂRCĂ s. (ANAT.) v. craniu.

HÂRCÂÍ vb. v. hârâi.

HÂRCÂIÁLĂ s. v. hârâială.

HÂRCÂÍT s. v. hârâială.

HÂRCIÓG s. v. guzgan, şobolan.

HÂRCIÓG s. (ZOOL.; Cricetus cricetus) grivan, hamster, (reg.) ciureci, mişun.

HÂRDĂIÁŞ s. ciubăraş. (Un ~ cu lapte.)

HÂRDĂU s. ciubăr, (Transilv.) pârlău, (Transilv. şi Ban.) şaf, (prin Transilv.) şiroadă, (Ban., Transilv. şi Olt.) şofei, (Transilv.) şofel. (Un ~ plin cu apă.)