HĂCĂÍ vb. v. măcăi.

HĂCUÍ vb. v. ciopârţi, mărunţi, sfârteca, sfâşia, toca.

HĂCUÍRE s. v. ciopârţire, sfârtecare, sfâşiere.

HĂDĂRÁG s. (TEHN.) titirez, (reg.) bătăiuş, băteală, ciocot, mână, pârpăriţă, terteleac, (prin Bucov.) scuturător. (~ la coşul morii.)

HĂDĂRĂU s. v. jug, jujeu.

HĂI interj. măi.

HĂIMĂNÍ vb. v. hoinări, vagabonda.

HĂINIŞOÁRĂ s. v. hăinuţă.

HĂINÍŢĂ s. v. hăinuţă.

HĂINÚŢĂ s. v. hăiniţă.

HĂITÁR s. v. bătăiaş, gonaci, gonaş, hăitaş, mânător.

HĂITÁŞ s. bătăiaş, gonaci, gonaş, mânător, (reg.) ciocănaş, hăitar, (prin Mold.) botaş. (~ la o vânătoare.)

HĂITUÍ vb. 1. a goni, a scorni, a stârni, (pop.) a zgorni. (A ~ vânatul din bârlog.) 2. v. fugări.

HĂITUIÁLĂ s. 1. v. hăituire. 2. fugărire, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)

HĂITUÍRE s. 1. bătaie, goană, gonire, hăituială, scornire, stârnire, (pop.) zgornire. (~ vânătului din bârlog.) 2. v. fugărire.

HĂLĂCIÚGĂ s. v. ciuf, crâng, desiş, hăţiş, stufăriş, tufăriş, tufiş.

HĂLĂDUÍ vb. v. domicilia, fi, izbuti, locui, reuşi, salva, scăpa, sta, şedea, trăi, vieţui.

HĂLĂLÁIE s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tă-răboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

HĂLĂLĂÍ vb. v. lărmui.

HĂMĂÍ vb. v. lătra.

HĂMĂIÁLĂ s. v. lătrat.

HĂMĂÍRE s. v. lătrat.

HĂMĂÍT s. v. lătrat.

HĂMĂITÚRĂ s. v. lătrat.

HĂMESEÁLĂ s. v. lihneală.

HĂMESÍ vb. v. lihni.

HĂMESÍT adj. v. lihnit.

HĂRÁNĂ s. v. secară.

HĂRĂGÍCĂ s. v. indruşaim, sângele-voinicului.

HĂRĂŢÍ vb. v. asmuţi, aţâţa, hărţui, întărâta, provoca, stârni.