Dictionar de sinonime

HĂCUÍ vb. v. ciopârţi, mărunţi, sfârteca, sfâşia, toca.

HĂCĂÍ vb. v. măcăi.

HĂCUÍRE s. v. ciopârţire, sfârtecare, sfâşiere.

HĂDĂRÁG s. (TEHN.) titirez, (reg.) bătăiuş, băteală, ciocot, mână, pârpăriţă, terteleac, (prin Bucov.) scuturător. (~ la coşul morii.)

HĂDĂRĂU s. v. jug, jujeu.

HĂINÚŢĂ s. v. hăiniţă.

HĂINÍŢĂ s. v. hăinuţă.

HĂINIŞOÁRĂ s. v. hăinuţă.

HĂI interj. măi.

HĂIMĂNÍ vb. v. hoinări, vagabonda.

HĂITÁR s. v. bătăiaş, gonaci, gonaş, hăitaş, mânător.

HĂITÁŞ s. bătăiaş, gonaci, gonaş, mânător, (reg.) ciocănaş, hăitar, (prin Mold.) botaş. (~ la o vânătoare.)

HĂITUIÁLĂ s. 1. v. hăituire. 2. fugărire, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)

HĂITUÍ vb. 1. a goni, a scorni, a stârni, (pop.) a zgorni. (A ~ vânatul din bârlog.) 2. v. fugări.

HĂITUÍRE s. 1. bătaie, goană, gonire, hăituială, scornire, stârnire, (pop.) zgornire. (~ vânătului din bârlog.) 2. v. fugărire.

HĂLĂLĂÍ vb. v. lărmui.

HĂLĂDUÍ vb. v. domicilia, fi, izbuti, locui, reuşi, salva, scăpa, sta, şedea, trăi, vieţui.

HĂLĂCIÚGĂ s. v. ciuf, crâng, desiş, hăţiş, stufăriş, tufăriş, tufiş.

HĂLĂLÁIE s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tă-răboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

HĂMĂIÁLĂ s. v. lătrat.

HĂMĂÍ vb. v. lătra.

HĂRÁNĂ s. v. secară.

HĂMESÍT adj. v. lihnit.

HĂMESÍ vb. v. lihni.

HĂMESEÁLĂ s. v. lihneală.

HĂMĂITÚRĂ s. v. lătrat.

HĂMĂÍRE s. v. lătrat.

HĂMĂÍT s. v. lătrat.

HĂRĂU s. v. erete, uliu.

HĂRĂGÍCĂ s. v. indruşaim, sângele-voinicului.