HAINÍE s. v. trădare.

HAINLÂC s. v. trădare.

HAIÓS adj. v. amuzant, nostim.

HÁITĂ s. v. căţea, cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

HÁITĂ s. 1. (reg.) potaie, toană. (O ~ de lupi.) 2. v. goană. (~ este o metodă de vânătoare.)

HAIZÁŞ s. v. acoperământ, acoperiş, înveliş, învelitoare.

HALÁL interj. 1. (peior.) bravo! (~! asemenea comportare.) 2. v. noroc!

HALÁT s. v. instrument, sculă, unealtă, ustensilă.

HALÁT s. v. capot. (Prin casă Ana poartă un ~.)

HALĂU s. v. adăpătoare, crâsnic, jgheab, troacă, uluc.

HÁLBĂ s. (reg.) crighel. (A băut o ~ de bere.)

HALCÁTĂ s. v. ciozvârtă, halcă, hartan.

HÁLCĂ s. ciozvârtă, hartan, (reg.) artig, ciopată, halcată. (A mâncat o ~ de miel.)

HALEÁLĂ s. v. aliment, hrană, mâncare.

HALEBARDIÉR s. (IST., MIL.) (înv.) trabant.

HALF s. v. mijlocaş.

HALÍ vb. v. consuma, mânca.

HALIMÁ s. v. confuzie, încurcătură, zăpăceală.

HALÍRE s. v. consumare, mâncare, mâncat.

HALÍT s. v. sare gemă.

HALÓ s. (ASTRON.) (pop.) cearcăn, (înv.) ţărcălan. (~ul este un meteor optic.)

HALOGÉN s. (CHIM.) generator de săruri.

HALT interj. v. ajunge, atât, basta, destul, gata, isprăveşte, încetează, punct, sfârşeşte, stai, stop, termină.

HÁLTĂ s. v. oprire.

HÁLTER s. v. balansier.

HALTÉRĂ s. (SPORT) greutate. (A ridicat o ~ de 100 de kg.)

HALÚB s. v. haină, îmbrăcăminte, strai, veşmânt.

HALUCINÁŢIE s. nălucire, năzăreală, năzărire, vedenie, (înv.) vedere. (A avut o ~.)

HALUCINOGÉN s. v. stupefiant.

HAM interj. (reg.) ţah!